Ce se ascunde în spatele oboselii cronice. Sunt cinci boli care ne pun viața în pericol

Oboseala care persistă chiar și după odihnă ar putea avea o explicație comună în cazul unor boli aparent foarte diferite. Un studiu recent indică existența unor sisteme biologice comune afectate de cinci afecțiuni, ceea ce ar putea explica epuizarea profundă resimțită de pacienți.

Oboseala care nu are legătură doar cu lipsa somnului. Descoperirea făcută în cinci boli

Printre bolile analizate se numără Covidul de lungă durată, sindromul de oboseală cronică (ME/CFS) și stresul post-traumatic (PTSD). Lista este completată de artrita reumatoidă și scleroza multiplă, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din East Anglia.

Afecțiunile au cauze diferite. Unele apar după o infecție virală, altele sunt asociate cu o traumă psihologică sau cu un atac al sistemului imunitar asupra propriului organism. În ciuda acestor diferențe, pacienții pot avea simptome asemănătoare, printre care oboseală severă, dificultăți de concentrare, confuzie mentală și tulburări de somn.

Impactul acestor simptome se poate extinde asupra activităților obișnuite, iar oboseala persistentă este una dintre manifestările care apar în toate cele cinci afecțiuni analizate, potrivit studiului publicat în Journal of Translational Medicine.

Legătura identificată la nivel celular

Cercetătorii nu au analizat doar genele asociate fiecărei boli, ci și modul în care ADN-ul este organizat și pliat în interiorul celulelor. Această structură poate aduce în apropiere regiuni ale ADN-ului care se află la distanță unele de altele atunci când materialul genetic este privit ca o succesiune liniară.

Analizate separat, genele asociate celor cinci boli prezintă puține elemente comune. Situația se schimbă atunci când este urmărit modul în care aceste gene interacționează și influențează diferite procese din organism.

Potrivit rezultatelor, aceleași sisteme biologice ar putea fi perturbate în cazul tuturor celor cinci afecțiuni. Printre acestea se află sistemul imunitar, procesele inflamatorii, producția de energie la nivel celular, metabolismul și mecanismele prin care organismul răspunde la stres.

Dereglarea acestor sisteme este asociată de cercetători cu oboseala invalidantă întâlnită la pacienți. O genă numită LAG3 s-a remarcat în special în cazul ME/CFS, fiind asociată cu „epuizarea” celulelor imunitare care rămân activate pentru perioade prea lungi.

Aceleași sisteme, cauze diferite

Rezultatele indică faptul că bolile analizate pot porni de la mecanisme foarte diferite, dar pot ajunge să afecteze aceleași procese biologice. Covidul de lungă durată, PTSD, scleroza multiplă și artrita reumatoidă au cauze distincte, însă oboseala persistentă apare ca simptom comun.

Cercetătorii au observat că genele implicate în fiecare dintre afecțiuni nu sunt identice. Legătura apare la nivelul sistemelor asupra cărora acționează aceste gene, în special cele care țin de imunitate, inflamație și producerea energiei în celule.

Studiul nu s-a bazat pe probe biologice recoltate în mod special de la pacienți pentru această cercetare. Echipa a folosit date care fuseseră deja publicate, iar rezultatele obținute prin această analiză au indicat mai multe gene candidate.

Aceste gene nu pot fi considerate încă markeri confirmați ai bolilor analizate. Cercetătorii precizează că este nevoie de studii suplimentare pentru a verifica rezultatele și pentru a stabili dacă modificările identificate pot fi folosite în practica medicală.

Posibile analize de sânge

În prezent, ME/CFS și Covidul de lungă durată sunt diagnosticate în mare parte pe baza simptomelor raportate și observate la pacienți. Lipsa unor teste de sânge care să ofere un indicator obiectiv reprezintă una dintre dificultățile asociate acestor afecțiuni.

Cercetătorii consideră că identificarea unor mecanisme biologice comune ar putea contribui la dezvoltarea unor analize de sânge care să ofere indicii obiective despre aceste boli. O astfel de direcție ar putea fi relevantă în special pentru afecțiunile în care diagnosticul se bazează în prezent în principal pe manifestările clinice.

Datele obținute ridică, de asemenea, posibilitatea unor abordări terapeutice care să vizeze mecanisme comune mai multor boli. În loc ca fiecare afecțiune să fie analizată exclusiv prin prisma cauzei sale inițiale, cercetarea urmărește și procesele biologice care ajung să fie perturbate.

Genele identificate în studiu rămân însă candidați care necesită confirmare. Rezultatele provin din analiza unor date existente, iar cercetări suplimentare sunt necesare pentru verificarea lor și pentru stabilirea modului în care aceste descoperiri ar putea fi utilizate pentru diagnostic și tratament.