Probabil ca termenul de „revolutie” ramane, in continuare, foarte potrivit. Daca putem discuta in ce masura termenul se potriveste din punct de vedere politic sau social, din punct de vedere economic am avut de-a face, intr-adevar, cu o revolutie.
Romania a experimentat, in ultimii 11 ani, cam tot ce se putea incerca in materie de schimbari economice: am trecut de la un sistem profund centralizat, la unul relativ liber, apoi la unul mult prea liber; am experimentat coruptia, inflatie formata din trei cifre, devalorizare accentuata, prabusiri de institutii financiare, guverne cu orientare de dreapta sau cu viziuni de stanga, somaj ridicat, saracie si acumularea averilor si multe alte fenomene care au ridicat si au coborat economia cu mare viteza. Am repetat greselile vecinilor sau ale unor tari mult mai indepartate si am facut unele noi; am dorit sa gasim scheme unice de reforma, atunci cand toata lumea spunea ca nu are rost sa reinventam roata.
Acestei tari i-a trebuit un deceniu pentru a intelege ca exista un singur drum. Putem privi inapoi si putem regreta toate lucrurile pe care nu le-am facut la timp sau le-am facut prost. Putem privi in prezent si sa gasim o mie de motive de ingrijorare bine intemeiate: datoriile acumulate in economie, coruptia din administratie, pensiile mult prea mici si un sistem de impozite prea complicat si sufocant. Dar au fost si lucruri bune. Analistii stiu ca, atunci cand urmaresc o evolutie, trebuie sa ia in seama directia catre care tinde un indicator si nu variatiile datorate unor evenimente trecatoare. Trasand o linie care sa uneasca toti cei 11 ani, putem spune ca, pentru prima oara, sageata se indreapta in sus. Tendintele macroeconomice au fost si vor fi disecate de analistii economici. Un ziar de specialitate simte, insa, pulsul economiei prin intermediul cititorilor si al interlocutorilor sai, pentru ca starea lor de spirit spune multe despre economia reala, locul unde se castiga banii, se incheie afacerile si se platesc salariile. Pentru prima oara dupa 1997, cand Romania a fost cuprinsa de un entuziasm de scurta durata, cititorii nostri dau semne ca doresc sa-si dezvolte afacerea, au curajul de a se angaja intr-un contract pe termen lung pentru a-si cumpara case si masini si, in general, se gandesc cu mai mult optimism la ziua de maine. Privind spre exterior, capitolul sperante poate fi completat prin adaugarea unui numar semnificativ de succese diplomatice.
Desigur, nu toate perspectivele sunt colorate in roz. Anul viitor va fi greu pentru Romania, impreuna cu toate celelalte tari ale lumii, ale caror economii vor reduce turatia motoarelor. Sfarsitul de an este, insa, momentul potrivit pentru a pune la un loc realizarile si pentru a spera. Romanii au, in fiecare decembrie, doua lucruri asupra carora sa mediteze: aniversarea unei revolutii si incheierea unui alt an. In 2001 au ceva in plus: speranta.
Tuturor celor care au fost alaturi de noi pe acest drum lung si complicat le dorim un Craciun Fericit.
