Compromisul la care au ajuns recent negociatorii din Parlamentul European, Comisie și Consiliu, cu privire la crearea unui registru comun obligatoriu de lobby, a fost salutat ca o mare victorie, scrie site-ul Politico.
Dar, notează sursa citată, definiția „obligatoriu” nu pare a fi bătută în cuie, cel puțin în cazul Consiliului UE. Începând cu 2011, Parlamentul și Comisia au gestionat în comun un registru public numit registrul de transparență. Aceasta a înlocuit registrele separate anterioare, cel al Parlamentului datând din 1995.
Registrul include peste 12.000 de organizații și lobby-știi lor.
Principalul obstacol al negocierilor a fost condiționalitatea, adică dacă cineva trebuie să se înregistreze pentru a desfășura anumite activități de lobby. În cele din urmă, negociatorii au ajuns la un numitor comun, eliminând unele detalii. S-a stabilit un cadru general care permite fiecărei instituții să decidă cum să se angajeze în fața acestui principiu de condiționalitate, promițând să publice orice informații pe site-ul registrului de transparență.
În prezent, membrii Parlamentului European, raportorii și raportorii alternativi sunt deja obligați să își publice întrunirile de lobby legate de legislația la care lucrează.
Proiectul anterior de compromis prevedea ca lobby-știi să fie obligați să se înregistreze pentru orice întâlnire cu ambasadorul președinției UE în curs sau viitoare, precum și cu adjuncții lor în Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), secretarul general al Consiliului și directorii generali . Această prevedere a fost eliminată și ar putea să nu fie pe placul unor țări membre.
”Trebuie să vedem în continuare un angajament clar din partea celor trei instituții de a accepta doar întâlnirile cu lobby-știi înregistrați și, în al doilea rând, de a publica toate reuniunile de lobby pe un site legat de registrul comun de transparență”, spune Vitor Teixeira, șef la Transparency International EU.
Sursă foto: INQUAM Photos, Alberto Groşescu
