Când fertilizatorii se scumpesc, dejecțiile zootehnice devin o resursă tot mai valoroasă

Fertilizatorii sunt unul dintre costurile fără de care agricultura modernă nu poate produce la randamentele de care avem nevoie. Iar în 2026, acest cost a revenit puternic în ecuația prețului hranei. În aprilie, prețurile îngrășămintelor azotate din Uniunea Europeană erau cu 71% mai mari decât media anului 2024, potrivit Comisiei Europene. Pentru fermierii români, presiunea începuse deja să se vadă: în ultimul trimestru din 2025, fertilizatorii și amelioratorii de sol se scumpiseră cu 16,8% față de aceeași perioadă din 2024, cea mai mare creștere înregistrată într-un stat membru.

Explicația începe mult înainte ca sacul de îngrășământ să ajungă în fermă. Gazul natural reprezintă aproximativ 70–80% din costul de producție al fertilizatorilor azotați europeni, iar Uniunea depinde de importuri atât pentru gaz, cât și pentru o parte importantă a fertilizatorilor și materiilor prime. În 2026, tensiunile geopolitice și perturbările comerciale au împins din nou costurile în sus. Comisia Europeană a ajuns să mobilizeze în iulie 540 de milioane de euro pentru fermierii afectați de creșterea costurilor cu fertilizatorii și energia. Iar scumpirea nu se oprește la poarta fermei: fertilizarea influențează costul cerealelor și al culturilor care intră mai departe în lanțul alimentar, de la făină și ulei până la furajele pentru animale. Comisia Europeană avertizează și asupra unui al doilea mecanism: dacă fertilizatorii devin prea scumpi, fermierii pot reduce cantitățile aplicate, ceea ce poate diminua randamentele și producția. Cu alte cuvinte, problema poate lovi hrana din două direcții: prin costul de producție și prin cantitatea produsă. Tocmai într-un asemenea context, nutrienții care există deja în agricultură capătă și o valoare economică mult mai ușor de înțeles: gunoiul de bovine, dejecțiile porcine, amestecul de dejecții și așternut de la puii de carne, resturile vegetale, compostul sau digestatul conțin carbon și nutrienți care pot reveni în producție. În economia circulară, ceea ce iese dintr-o verigă poate deveni input pentru următoarea, iar un kilogram de azot, fosfor sau potasiu recuperat și utilizat corect este un kilogram care nu mai trebuie neapărat cumpărat integral dintr-o sursă nouă care să se transfere apoi ca și cost în prețul alimentelor. Valoarea nu apare însă automat: o parte dintre nutrienți se poate pierde dacă stocarea sau aplicarea fertilizanților organici proveniți din ferme nu sunt făcute corespunzător.

Bine de știut:

• FAO include gunoiul de fermă și resturile vegetale între resursele care susțin reciclarea nutrienților și materia organică a solului.
• Materia organică contribuie la structura solului, retenția apei și activitatea organismelor din sol.
• Din 9 februarie 2026, normele UE permit, cu garanții de mediu, utilizarea RENURE, produse obținute prin procesarea dejecțiilor zootehnice.
• Gunoiul bovin, dejecțiile porcine și gunoiul de pasăre diferă prin apă, materie organică și forma nutrienților.
• Mirosul temporar după aplicarea fertilizanților organici este un fenomen cunoscut al lucrărilor agricole, nu o particularitate a unei ferme sau a unei regiuni. Intensitatea și durata lui depind de tipul materialului, temperatură, umiditate, vânt și metoda de aplicare, iar încorporarea rapidă în sol este una dintre bunele practici și tehnicile BAT recomandate la nivel european pentru reducerea mirosului și a pierderilor de amoniac.

De ce revine materia organică în centrul agriculturii moderne?

Materia organică provenită din fermele de creștere animale poate păstra în circuit resurse care altfel s-ar pierde. FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) arată că materia organică este sursă de nutrienți și suport pentru structura solului. Când resturile vegetale sau gunoiul de grajd sau fermă revin pe teren, carbonul și o parte din nutrienți reintră în procesele biologice ale solului. Importanța acestei resurse devine și mai evidentă într-o perioadă în care costul fertilizării minerale a crescut puternic. Piața europeană a fertilizatorilor era deja volatilă după criza energetică declanșată de invadarea Ucrainei, iar conflictul din Iran și perturbarea transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz au produs un nou șoc în 2026. În aprilie, prețurile fertilizatorilor azotați din UE erau cu 71% peste media anului 2024, iar Comisia Europeană estimează că gazul natural determină aproximativ 70% din costul producerii fertilizatorilor azotați. Orientul Mijlociu furnizează, în același timp, aproximativ 35% din exporturile mondiale de fertilizatori azotați, astfel încât perturbările din regiune se transmit rapid pe o piață globală.

Pentru agricultură, problema nu se rezumă la factura fermierului: fertilizarea insuficientă poate însemna producții mai mici și culturi de calitate mai slabă, exact într-o perioadă în care seceta, temperaturile extreme și distribuția tot mai imprevizibilă a precipitațiilor fac deja producția agricolă mai dificilă. Comisia Europeană avertizează explicit că prețurile ridicate îi pot determina pe fermieri să reducă utilizarea fertilizatorilor, cu efect asupra randamentului și calității recoltelor. În acest context, folosirea eficientă a nutrienților care există deja în agricultură devine și o modalitate de a reduce expunerea producției de hrană la șocurile de preț ale inputurilor, care, chiar dacă nu poate elimina aceste șocuri, poate amortiza o parte din ele.

Agricultura actuală combină astfel aceste resurse cu analiza solului, dozarea în funcție de necesarul culturii, prognoza meteo, tehnologii moderne de aplicare și, unde este justificat, procesarea pentru separarea sau concentrarea nutrienților. Nu este o revenire la agricultura de altădată, ci folosirea unei resurse vechi cu precizia agriculturii moderne: utilizarea gunoiului de fermă nu înseamnă simpla sa împrăștiere pe teren. Cele mai bune tehnici disponibile la nivel european (BAT – Best Available Techniques) prevăd evaluarea terenului înainte de aplicare, inclusiv a tipului și stării solului, pantei, condițiilor climatice, rotației culturilor și proximității resurselor de apă. Pentru reducerea pierderilor de amoniac, BAT recomandă, acolo unde condițiile permit, încorporarea dejecțiilor în sol cât mai repede după aplicare, intervalul asociat BAT pentru anumite situații fiind de 0–4 ore.

Miza este, în fond, să obții recolte suficiente și de calitate folosind cât mai inteligent fiecare kilogram de nutrient disponibil. Într-o agricultură expusă simultan schimbărilor climatice, energiei scumpe și piețelor globale volatile, nutrienții recuperați din ferme nu mai sunt doar o soluție de gestionare a unui reziduu. Sunt o resursă agricolă și economică, care poate reduce necesarul de fertilizatori cumpărați, poate contribui la menținerea fertilității solului și poate ajuta fermierii să protejeze randamentele. Iar cu cât aceste costuri sunt mai bine controlate la începutul lanțului, cu atât este mai mică presiunea pe care ele o pot transmite mai departe, până în prețul alimentelor.

Solul primește mai mult decât azot, fosfor și potasiu

Agricultura actuală combină aceste resurse cu dozare, prognoză meteo, tehnologii de aplicare și, unde este justificat, procesare pentru separarea sau concentrarea nutrienților. Materia organică ajută la formarea agregatelor, susține organismele din sol și poate îmbunătăți infiltrarea și păstrarea apei.

Cele trei tipuri de dejecții nu lucrează la fel. Gunoiul de bovine este adesea solid sau semisolid și bogat în material organic, dar are volum mare. Dejecțiile porcine sunt frecvent lichide și au mai mult azot mineral, disponibil mai repede, dar și mai expus pierderilor de amoniac. Amestecul de gunoiul de pasăre cu așternut este de regulă mai uscat și mai dens în nutrienți; fosforul poate limita cantitatea aplicată.

Cum se transformă un potențial reziduu într-un produs util?

Prin alegerea traseului potrivit, dejecțiile din ferme pot fi tratate tehnologic, compostate, introduse în digestie anaerobă ori procesate pentru recuperarea unor fracții nutritive mai concentrate. proiectului Horizon 2020 FERTIMANURE a testat cinci scheme tehnologice în Belgia, Germania, Spania, Franța și Țările de Jos și a produs 18 fertilizanți de origine biologică, inclusiv amendamente și produse minerale recuperate. Unele au obținut producții comparabile cu fertilizanții convenționali, în condițiile testelor proiectului. Noile reguli adoptate la 9 februarie 2026, de Comisia Europeană prin Directiva (UE) 2026/288 de modificare a Directivei Nitrați, permite RENURE (REcovered Nitrogen from manURE) să meargă în aceeași direcție pentru azot prin utilizarea unor produse din dejecții procesate pentru a substitui parțial fertilizanții minerali, cu condiții pentru protecția apelor.

Economia circulară nu înseamnă că orice dejecție devine automat profit

Valoarea unui fertilizator organic provienit din fermele de creștere a animalelor depinde de concentrație, costul procesării și de distanța dintre ferme și platformele betonate și, apoi spre câmp. În plus, compostarea, digestia sau separarea presupun investiții și energie, iar valoarea recuperată trebuie să justifice aceste costuri.

 Gunoiul bovin poate fi eficient aproape de fermă, dejecțiile porcine pot fi pompate și separate, dar conțin multă apă, iar gunoiul de pasăre cu așternut, mai uscat și mai concentrat, poate avea un avantaj logistic important: la aceeași cantitate transportată, deplasezi mai puțină apă și o cantitate mai mare de nutrienți. În cazul puilor de carne, valoarea nu vine însă doar din concentrație: așternutul adaugă materie organică și carbon, iar materialul rezultat furnizează azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), dar și calciu, magneziu, sulf și micronutrienți. University of Georgia îl descrie drept un fertilizant aproape complet și arată că valoarea sa economică poate fi calculată pornind de la cantitatea de N, P și K pe care fermierul ar trebui altfel să o cumpere sub forma fertilizanților comerciali. Acest lucru schimbă și ecuația transportului: nu mai contează doar cât costă să duci o tonă de material din fermă la platforma betonată și apoi pe câmp, ci câtă valoare fertilizantă transportă acea tonă. Cu cât materialul este mai concentrat, cu atât poate fi justificată economic utilizarea lui pe o rază mai mare. Într-o perioadă în care fertilizatorii minerali s-au scumpit puternic, această diferență devine și mai relevantă: azotul, fosforul și potasiul recuperate și folosite acolo unde solul și cultura au nevoie de ele pot substitui o parte din inputurile cumpărate.

Dar nici în cazul gunoiului de pasăre valoarea nu este garantată. Compoziția trebuie cunoscută, necesarul solului măsurat, doza calculată, iar momentul și metoda aplicării alese, conform perioadelor legale, astfel încât nutrienții să ajungă în cultură, nu să se piardă în aer sau în apă. Economia circulară începe cu recuperarea unei resurse, dar devine economie abia atunci când valoarea recuperată este mai mare decât costul de a o păstra în circuit.

De ce mirosul specific, dar termorar, face parte din discuția despre fertilizarea organică

Aplicarea fertilizanților organici poate produce temporar disconfort olfactiv, un fenomen cunoscut în regiunile agricole din Europa în care nutrienții proveniți din ferme sunt readuși pe teren. Mirosul este de regulă mai intens în perioada imediat următoare aplicării și scade ulterior, în timp ce nutrienții și materia organică rămân în circuitul solului și al culturilor. Este, într-un fel, un contrast de percepție: mirosul unei lucrări agricole îl putem simți uneori o perioadă scurtă de timp și pe o suprafață limitată, dar azotul, fosforul, potasiul și materia organică pe care aceasta le readuce în sol nu le vedem și nu le mirosim, deși tocmai ele reprezintă valoarea pentru agricultură și pentru hrana noastră de calitate. Asta nu înseamnă că disconfortul trebuie ignorat. Dimpotrivă, faptul că mirosul este un efect cunoscut al utilizării fertilizanților organici explică de ce cele mai bune tehnici disponibile la nivel european (BAT) includ măsuri explicite pentru reducerea lui și a emisiilor de amoniac: alegerea momentului aplicării și a condițiilor meteorologice, utilizarea unor tehnici adecvate și încorporarea cât mai rapidă în sol, acolo unde aceasta este posibilă. Așadar, câteva ore sau zile în care anumite lucrări se fac simțite printr-un miros specific, fac parte din realitatea producerii hranei de calitate, iar agricultura modernă nu încearcă să nege acest lucru, ci să reducă disconfortul și pierderile, păstrând în același timp cât mai mult din valoarea nutrienților în sol și în producție. Iar într-o perioadă în care îngrășămintele minerale sunt mult mai scumpe, clima face producțiile mai greu de protejat, iar aceste costuri se propagă de-a lungul lanțului alimentar, păstrarea nutrienților în circuit devine una dintre modalitățile concrete prin care agricultura poate apăra simultan producția, calitatea și costul hranei.

Știați că?

Materia organică poate înlocui complet fertilizanții minerali? Nu în toate sistemele. Sursele organice și minerale pot fi complementare.

De ce diferă cele trei tipuri de gunoi de grajd? Bovinele generează materiale mai voluminoase și bogate în materie organică, porcinele fluxuri lichide cu azot rapid disponibil, iar păsările un material mai uscat și concentrat.

De ce este valoros gunoiul provenit de la puii de carne? Pentru că aduce împreună două resurse: nutrienți și materie organică. Pe lângă azot, fosfor și potasiu, poate furniza calciu, magneziu, sulf și micronutrienți, iar așternutul contribuie cu carbon și materie organică. Fiind relativ uscat și concentrat, transportă totodată mai multă valoare fertilizantă și mai puțină apă decât dejecțiile lichide. Compoziția diferă însă de la un material la altul, motiv pentru care analiza sa este esențială înaintea stabilirii dozei.

Gunoiul de grajd sau de fermă este deșeu sau resursă? Poate fi o resursă fertilizantă valoroasă atunci când compoziția îi este cunoscută și este depozitat, transportat, dozat și aplicat corect, conform celor mai bune practici și tehnici BAT. Aceiași nutrienți devin însă pierderi dacă ajung în aer sau în apă în loc să fie utilizați de cultură.

Este neobișnuit ca fertilizarea organică să producă miros? Nu. Este un fenomen cunoscut în regiunile agricole în care gunoiul de fermă este utilizat ca fertilizant. Mirosul poate fi intens imediat după anumite lucrări, dar este temporar și este influențat puternic de material, temperatură, umiditate, vânt și modul de aplicare. Tocmai pentru că disconfortul există, practicile agricole moderne (BAT) urmăresc reducerea duratei și intensității sale.

Mirosul puternic înseamnă automat poluare sau toxicitate ridicată? Nu. Nasul uman poate detecta unii compuși la concentrații foarte mici, astfel încât intensitatea percepută a unui miros nu este, singură, o măsură a concentrației unui poluant sau a riscului pentru sănătate. Stabilirea acestora presupune identificarea substanțelor și măsurarea concentrațiilor, nu doar evaluarea olfactivă.

Ce înseamnă, concret, economie circulară într-o fermă? Înseamnă ca azotul, fosforul, potasiul, carbonul și alte resurse care există deja în fluxul de producție să nu fie abandonate la capătul unei verigi, ci recuperate și folosite acolo unde pot produce din nou valoare. Într-un moment în care fertilizatorii costă mult mai mult, această diferență se vede nu numai în bilanțul de mediu, ci și în cel economic.

Surse:

CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE, disponibil la: https://faolex.fao.org/docs/pdf/rom232722.pdf 

Comisia Europeană (2017), Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15 februarie 2017 de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT), în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 43, 21 februarie 2017, pp. 231–279, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32017D0302

Comisia Europeană, (2026), Asigurarea disponibilității și accesibilității îngrășămintelor, disponibil la: https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/agri-food-supply-chain/ensuring-availability-and-affordability-fertilisers_ro 

Comisia Europeană, Agriculture and rural development, Ensuring availability and affordability of fertilisers, European Comission, disponibil la: https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/agri-food-supply-chain/ensuring-availability-and-affordability-fertilisers_en

European Commission (2024), Turning Livestock Manure into Market-Ready Fertilisers, Results in Brief, FERTIMANURE – Innovative Nutrient Recovery from Secondary Sources – Production of High-Added Value FERTilisers from Animal MANURE, Horizon 2020, Grant Agreement No. 862849, European Commission, disponibil la: https://cordis.europa.eu/article/id/466174-turning-livestock-manure-into-market-ready-fertilisers 

European Commission, DIRECTIVA (UE) 2026/288 A COMISIEI din 9 februarie 2026 de modificare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului în ceea ce privește utilizarea anumitor materii fertilizante provenite din gunoi de grajd, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri%3DOJ:L_202600288&ved=2ahUKEwiYwo7mruuWAxWNHhAIHa_WJvQQy_kOegoIAggACAAIDRAB&opi=89978449&cd&psig=AOvVaw1uRrR-Wy5WWcwyhT4gl64C&ust=1789382337692000 

European Commission, Directorate-General for Environment (2026), EU Reduces Farmers’ Dependency on Imported Fertilisers with New Rules Enabling the Use of RENURE, Brussels: European Commission, 9 February 2026, disponibil la: https://environment.ec.europa.eu/news/fresh-measures-reduce-farmers-dependency-imported-fertilisers-2026-02-09_en

Kissel, David E.; Risse, Mark; Sonon, Leticia; Harris, Glen (2022), Calculating the Fertilizer Value of Broiler Litter, Circular 933, University of Georgia Cooperative Extension, reviewed November 2022, Athens, Georgia: University of Georgia, disponibil la: https://fieldreport.caes.uga.edu/publications/C933/calculating-the-fertilizer-value-of-broiler-litter/