Când ar putea România să adopte moneda euro. Profesorul Bogdan Glăvan: Este un proiect politic

Profesorul universitar Bogdan Glăvan susține că România ar putea face pași mult mai rapizi către adoptarea monedei euro, dacă ar exista voință politică și decizie la nivelul conducerii statului. Într-o analiză amplă, economistul explică de ce criteriile de convergență nu reprezintă un obstacol de netrecut și de ce euro ar putea funcționa, în cazul României, ca un mecanism de disciplină economică.

Euro, mai mult decât o țintă tehnică

Bogdan Glăvan, profesor universitar și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri Româno-Americane „Murray Rothbard”, explică faptul că adoptarea monedei euro nu trebuie privită doar ca un exercițiu contabil sau ca o bifare a unor indicatori economici. În opinia sa, trecerea la euro este, în esență, o decizie politică majoră, care ar putea scoate România dintr-un sistem economic vulnerabil și marcat de instabilitate decizională.

Potrivit acestuia, deși Tratatul de la Maastricht stabilește criterii clare privind inflația, finanțele publice, stabilitatea cursului de schimb prin mecanismul MCS II și nivelul dobânzilor pe termen lung, aceste condiții nu sunt de neocolit dacă există determinare politică. Evaluarea finală aparține Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, însă decizia inițială aparține statului candidat.

„Aderarea la euro se poate face oricând. Asta deoarece euro este un proiect politic, iar eventuala aderare a României este tot un proiect politic. Într-o discuție recentă cu un diplomat european, care m-a întrebat ce părere am despre euro, i-am mărturisit că eu am susținut mereu aderarea României la euro, nu din motive științifice, ci din considerente politice”

De ce euro ar putea ajuta România

Economistul subliniază că, din punct de vedere teoretic, prosperitatea nu este condiționată de adoptarea monedei euro, existând exemple de state performante în afara zonei euro. Totuși, situația particulară a României schimbă datele problemei.

„Din perspectivă științifică cel mai bine ne-ar fi cu o monedă separată de stat, independentă de politic, a cărei producție să nu poată fi politizată, manevrată, manipulată. În plus, nu trebuie să faci parte din zona euro ca să îți meargă bine, ca să duci politici sănătoase. Adoptarea euro nu e o condiție necesară pentru asigurarea prosperității, vezi Elveția.

Însă când ne raportăm la cazul concret al României, la instituțiile ei defecte, la majoritatea politicienilor ei, la nivelul general de educație, la mentalitatea multor cetățeni, atunci este limpede că adoptarea unor instituții mai bune din Occident este benefică. Din perspectivă politică, deci, dacă avem ocazia să schimbăm o barcă șubredă cu o șalupă (chiar dacă nu e vreun vapor solid), atunci trebuie să exploatăm ocazia și să sărim în șalupă”

O șansă ratată și un „tren pierdut”

Bogdan Glăvan amintește că România s-a aflat, la un moment dat, foarte aproape de îndeplinirea tuturor criteriilor de convergență necesare pentru adoptarea euro, însă decizia politică a lipsit.

„Am avut această ocazie, însă elitele României i-au dat cu piciorul. Atât s-a putut. Ăsta a fost nivelul lor. Așa societate, așa elite. Elitele alea adevărate au murit prin lagărele comunismului, așa că am rămas cu ce-am rămas. Ăsta e blestemul României, moștenirea comunismului. Am avut această ocazie când bifam celebrele criterii de convergență”

Economistul consideră că aceste criterii nu reprezintă fundamente științifice absolute, ci mai degrabă instrumente politice de armonizare între statele membre.

„Criteriile de convergență nu sunt piloni științifici care să justifice sau nu o uniune monetară. Ele sunt doar condiții politice, hai să le spunem prudențiale, prin care se încearcă o oarecare asortare, o omogenizare a politicilor și performanțelor bugetare și monetare. Dar ele în sine nici nu susțin crearea unei uniuni monetare și nici nu o infirmă.

Până la urmă decizia trebuie să fie politică, deoarece euro însuși este un proiect politic și așa a fost conceput din capul locului. Cu alte cuvinte: la fel cum în NATO pot intra tot soiul de armate, care pot sau nu pot folosi gloanțe de același calibru, care pot sau nu avea aceleași criterii de promovare în militărie și același procent de generali, tot așa în zona euro pot intra tot soiul de țări. Important nu este doar ce au făcut aceste țări până atunci, ci și ce vor face pe urmă”

Exemplul Bulgariei

În sprijinul argumentelor sale, Bogdan Glăvan oferă exemplul Bulgaria, care a adoptat Consiliul Monetar la finalul anilor ’90, într-un context economic extrem de dificil.

„Când la sfârșitul anilor 1990 Bulgaria a adoptat instituția numită Consiliu Monetar, era pregătită sau nu pentru asta? Îndeplinea criterii? Care criterii?! În realitate Bulgaria a ajuns să adopte Consiliul Monetar, adică să fixeze prin lege cursul de schimb și să se abțină de la politizarea banilor doar fiindcă ajunsese cu cuțitul la os.

Și atunci a adoptat o instituție străină, cu care nu era deloc obișnuită, dar care i-a servit destul de bine, fiindcă a cam pus cătușe demagogiei extreme, a impus guvernelor să nu sară calul cu deficitele, a împiedicat escaladarea datoriei publice. Și a funcționat. Așa că putem să adoptăm euro mâine. Numai să ne primească Vestul”

Euroizarea, o opțiune teoretică

În final, economistul menționează că România ar putea adopta moneda euro chiar și fără acordul explicit al partenerilor europeni, însă consideră această variantă una improprie.

„Bine, am putea adopta euro și fără să cerem permisiunea Vestului (se cheamă euroizare, e spontană), dar nu se face așa ceva, nu ar fi civilizat, doar facem parte din familia europeană și până una-alta trăim pe banii Vestului”