Această pană de curent a scos în evidență vulnerabilitatea sistemului energetic european și necesitatea urgentă de modernizare și extindere a rețelelor electrice. Majoritatea rețelelor electrice din UE datează din secolul trecut, iar aproximativ jumătate din liniile de transport au peste 40 de ani.
Pana de curent a scos în evidență vulnerabilitatea sistemului energetic european
În același timp, tranziția energetică spre surse cu emisii reduse de carbon și cererea tot mai mare venită din partea centrelor de date și a vehiculelor electrice pun o presiune suplimentară pe infrastructura existentă. Din păcate, investițiile în rețele nu au ținut pasul cu cele din energia regenerabilă.
Dacă investițiile globale în regenerabile s-au dublat din 2010, cele în rețele electrice au stagnat la aproximativ 300 de miliarde de dolari anual. Pentru a face față cerințelor actuale și viitoare, Agenția Internațională a Energiei estimează că investițiile anuale în rețele trebuie să depășească 600 de miliarde de dolari până în 2030.
„Blackout-ul a fost un semnal de alarmă. A arătat că este o nevoie urgentă şi inevitabilă pentru modernizarea şi consolidarea reţelelor electrice ale Europei”, a declarat secretarul general de la Eurelectric, Kristina Ruby, conform Reuters.
Creșterea ponderii regenerabilelor în mixul energetic al UE, de la 34% în 2019 la 47% în 2023, a contribuit la scăderea combustibililor fosili de la 39% la 29%. Cu toate acestea, proiectele regenerabile, deși mai rapide în construcție, nu sunt susținute de o dezvoltare similară a rețelelor electrice, care necesită peste un deceniu pentru a fi modernizate.
Dificultățile sunt cauzate de costurile ridicate și complexitatea conectării pe distanțe mari.
Comisia Europeană estimează că sunt necesare investiții cuprinse între 2.000 și 2.300 de miliarde de dolari
Comisia Europeană estimează că sunt necesare investiții cuprinse între 2.000 și 2.300 de miliarde de dolari în rețele electrice până în 2050. În 2023, companiile europene au alocat 80 de miliarde de euro pentru acest sector, față de 50-70 miliarde în anii anteriori. Experții Bruegel spun însă că acest nivel trebuie crescut la cel puțin 100 de miliarde anual.
Printre problemele identificate se numără lipsa conexiunilor transfrontaliere. Spania, de exemplu, are doar 5% din conexiuni externe, fiind slab legată de restul rețelelor europene, ceea ce o face vulnerabilă în lipsa unui back-up energetic din alte țări. Soluția propusă este extinderea legăturilor către Franța și Maroc.
Pentru a întări rețeaua energetică europeană, Comisia și-a majorat ținta de interconectare de la 10% la 15% până în 2030. Aceasta înseamnă că fiecare stat membru ar trebui să poată importa cel puțin 15% din necesarul său de electricitate din țările vecine. Totodată, creșterea producției din surse fotovoltaice și eoliene generează o nouă provocare – lipsa facilităților de tip back-up.
În timp ce sursele regenerabile oferă curent continuu, rețelele europene și consumatorii au nevoie de curent alternativ, livrat la o frecvență constantă de 50 Hz. Pentru menținerea acestei frecvențe sunt necesare invertoare și centrale de rezervă care să poată interveni rapid în cazul unei scăderi a producției.
Un alt risc este generat de lipsa capacităților de stocare
Dacă rețeaua pierde frecvența necesară, sistemele automate pot deconecta anumite facilități pentru a evita supraîncărcarea liniilor. Într-un scenariu extrem, deconectarea simultană a prea multor surse poate duce la o pană de curent generalizată.
În prezent, capacitatea de stocare în baterii a Europei este de 10,8 gigawați. Până în 2030, aceasta ar trebui să ajungă la 50 de gigawați, însă nivelul necesar real este de patru ori mai mare – 200 de gigawați, conform Asociației Europene pentru Stocarea Energiei (EASE).
