Cel mai recent caz este al Bancii Turco-Romane, in care actionarul majoritar, Bayindir Holding, a profitat de resursele bancii pentru a obtine beneficii in interes propriu. BTR este un caz aparte, cu implicatii ce au depasit hotarele Romaniei. Acum, banca este lasata de centrala sa-si traga in liniste ultima suflare.
In jurul primelor banci care au intrat in criza de lichiditati, in 1996, Dacia Felix si Credit Bank, a roit un grup de persoane specializate in atragerea de resurse bancare pe care ulterior au uitat sa le inapoieze. Sever Muresan, actionar la Banca Dacia Felix, si-a cladit un imperiu, aproape, din banii bancii, dar a folosit si credite de la Credit Bank si de la Bancorex, fara sa le mai fi rambursat ulterior. Leonida Teoharie este un alt debitor prezent si la BDF si la Credit Bank. Ilie Alexandru, mare datornic al Bancorex, a beneficiat de 150 miliarde lei de la Credit Bank, bani pe care nu i-a mai inapoiat. Aproape 3.000 miliarde lei, credite acordate si neincasate, au provocat falimentul Credit Bank pentru care statul a cheltuit peste 300 miliarde lei, ca sa-i despagubeasca pe deponentii persoane fizice. Aceasta, dupa ce imobilizase peste 600 miliarde de lei in conturile bancii, prin institutiile sale – CEC si BNR.
Dacia Felix, falimentata grosolan de actionarul sau principal Sever Muresan si de membri ai conducerii bancii de dinainte de 1996 (Ioan Sima, Horea Hossu), a iesit din lichidare gratie clementei de care a beneficiat din partea actualei puteri politice. O ordonanta de guvern, emisa recent, repune BDF in sistemul bancar. Se vorbeste despre castig, in conditiile repunerii bancii in functiune. Insa, despre ce castig mai poate fi vorba, din moment ce, o datorie care echivala aproape 700 milioane de dolari, in 1996, a ajuns acum la mai putin de 50 milioane de dolari, din cauza deprecierii leului fata de bancnota americana?
Pentru Bancorex si Banca Agricola presa a consumat tone de hartie. Pe langa finantarile ordonate de stat, in agricultura si industria energetica, s-au scurs bani catre firme ce au in spate nume celebre din lumea afacerilor, ca Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu, Viorel Popa, Liviu Tudor. Bancorex a disparut, prin fuziunea cu BCR. Banca Agricola a fost privatizata. Dar pierderile au trecut la datoria publica. Iar recuperarea datoriilor a revenit Oficiului pentru Recuperarea Creantelor Bancare (ORCB), groapa de gunoi pentru putregaiul acumulat de bancile comerciale cu capital de stat. Active bancare neperformante, in valoare de 54.796 miliarde lei, au fost preluate de ORCB, adica peste 3,5 miliarde de dolari, din care au fost recuperate doar 150 milioane de dolari. Debitorii isi vad mai departe de afacerile lor. Uneori, reintra in posesia bunurilor gajate sau a garantiilor, pe care le rascumpara la preturi cu mult mai mici decat valoarea debitelor catre banci.
Falimentul Bancii Albina s-a produs la trei ani de la infiintare, in aprilie 1999, cu concursul actionarilor si conducerii bancii. Giovani Giovanardi, actionar principal al bancii, a fost si cel mai mare profitor al resurselor atrase de Banca Albina, acumuland debite in valoare de peste 120 miliarde lei, prin intermediul mai multor firme ale sale. Un caz interesant la Banca Albina este cel al lui Ortopelea, beneficiar al unui numar de 36 de credite, intr-o singura zi, bani pe care banca i-a acordat pe descoperit de cont, pentru a fi investiti ulterior in Banca Fortuna, banca populara ce a deschis, ulterior, seria falimentelor cooperativelor de credit. Pentru Banca Albina, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a platit 360 miliarde de lei.
Columna se clatina de cativa ani
Un caz similar, de favorizare a unor societati comerciale ce apartin aceluiasi grup de actionari este cel al Bancii Columna. A fost infiintata in 1994, pentru a finanta societatile ce apartin aceluiasi grup de actionari, iar trei ani mai tarziu a fost adusa in Tribunal de doi mari creditori: Fondul Proprietatii de Stat si CEC. Banca Columna se judeca si astazi: cu creditorii, pe de o parte, pentru cateva zeci de milioane de dolari, si cu Banca Nationala, pe de alta parte, contestand retragerea autorizatiei de functionare. Totusi, reprezentantii bancii care acum traieste de pe urma rambursarii creditelor de catre clienti, spera in renasterea Bancii Columna, prin impunerea, in Tribunal, a programului de restructurare a activitatii.
Banca Internationala a Religiilor a fost infiintata, in 1994, ca sa asigure sustinerea financiara a Centrului Ecumenic International si a societatilor la care acesta era actionar. Numai pentru complexul din Vulcana Bai, devenit fieful conducerii bancii si a Centrului Ecumenic, s-au cheltuit peste 2,5 miliarde lei, in anii 1998 – 1999. Pe langa acestea s-au strecurat insa multe alte societati comerciale care si-au dezvoltat afacerile pe seama resurselor atrase de la clienti. O serie de firme au devenit actionare la BIR, cu credite luate chiar de la banca. Imprumuturile n-au fost niciodata rambursate, dar firmele debitoare (SC Constant International, SC Vinalcool Bucuresti, Sigma Instal SC Agrozootehnica Beuca) au beneficiat de dividende de sute de milioane de lei de pe urma actiunilor dobandite la BIR. 1,6 miliarde lei s-au cheltuit pentru infiintarea si functionarea Cooperativei de Credit Concordia, cu participarea directa a conducerii bancii (careia i s-au acordat credite cu dobanzi sub 9-32% si i s-au bonificat dobanzi la disponibilitati cu 30-40%, peste nivelul acordat celorlalti clienti); catre cooperativa Concordia, BIR a cedat mijloace fixe de 230 milioane lei si a preluat credite neperformante de 1,1 miliarde lei;
In primul an de functionare a bancii, 18,3% din plasamentele in credite au devenit restante si in litigiu, procentul crescand continuu, de la an la an: 25,8% la sfarsitul anului 1999, 39,4%, la 30 iunie 2000. Toate programele de masuri prevazute in rapoartele echipelor de control si supraveghere ale Bancii Nationale a Romaniei, din 1996, 1997 si 1999 au ramas la stadiul de recomandari.
In iulie 2000, BIR avea pierderi in valoare de aproape 500 miliarde lei. Pentru despagubirea deponentilor persoane fizice, Banca Nationala a Romaniei a acordat Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar un credit in valoare de 1.500 miliarde lei.
Conducerea BIR a contestat, in instanta, actiunea de lichidare demarata in vara anului 2000. Procesul se afla pe rol, acestuia adaugandu-i-se si lobby-ul facut in Parlament pentru neaprobarea ordonantei care a stat la baza declararii falimentului BIR.
In acelasi timp, lichidatorii (SC Reconversie si Valorificare Active SA si SC Romcontrol Euro in Partners SA) au depus la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti plangeri penale impotriva conducerii BIR, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu.

Bankcoop a fost o banca de familie
Scurgerile de bani din bancile comerciale nu se opresc la numele mentionate. Sunt si alte cazuri aproape sa explodeze si numai o infuzie de capital le poate rezolva. Banca Unirea, infiintata in jurul unei grupari PDSR in 1996, a fost folosita de actionarul sau majoritar, Banca Populara Romana, dupa ce aceasta fusese decapitalizata de insasi conducerea ei, prin retragerea a aproape 80 miliarde de lei. A fost sanctionata de doua ori de BNR si era pe punctul de a fi salvata de un investitor din Republica Moldova. Tentativa a esuat, din teama ca banii investiti sa nu ia, din nou, drumul spre Banca Populara Romana. Presedintele BPR, Emil Botea, principalul beneficiar al sumelor atrase de cooperativa de credit, a facut obiectul unei cercetari a organelor de politie, care pana acum nu au dat nici un verdict. Pentru BPR au inceput procedurile de faliment, din 23 mai 2001, declansate la cererea unui creditor persoana fizica. Lichidatorul SC Real-Reorganizare, Administrare si Lichidare SRL urmeaza sa intre in „bucataria” cooperativei de credit. 20.000 de depunatori si 50.000 de membri cooperatori si-au jucat banii la „roata” BPR. Aceasta a fost posibil, pentru ca legea a fost extrem de permisiva. Denumirea de banca, in titulatura cooperativelor de credit, si mirajul dobanzilor mari au permis unui grup restrans de oameni, in centrul caruia s-a aflat presedintele BPR, Emil Botea, sa foloseasca banii depunatorilor, in avantajul propriu.r
Banca Nationala a Romaniei a patronat devalizarea bancilor. Functia de control a BNR nu a avut nici un efect preventiv, iar specialistii din banca centrala au asistat pasiv la furturile din banci. r
Bankcoop s-a infiintat in 1990 si a intrat in faliment la data de 8 februarie 2000. Construita ca banca a familiei Paunescu (George Constantin Paunescu a fost singurul mare actionar, cu 34,04%), Bankcoop a ajuns sa serveasca interesele fostului presedinte Alexandru Dinulescu. Dinulescu a folosit banii bancii pentru a finanta societati comerciale la care membri ai familiei sale si colegi din banca erau actionari. Gradul de rambursare a creditelor acordate de Bankcoop s-a inrautatit continuu. Creditele restante si in litigiu au crescut, ca pondere in total plasamente, de la 8,02% in 1996, la 42,85% in 1997, 54,02% in 1998 si 90,33%, in 1999. Nerambursarea imprumuturilor a condus la incapacitatea onorarii obligatiilor catre clienti: la sfarsitul anului 1999, erau nerestituite la scadenta depozite de 1.595 miliarde lei, conform raportului intocmit de lichidatori (SC PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL si SC Reconversie si Valorificare Active SA). Pierderile Bankcoop erau, la sfarsitul anului 1998, de 639,91 miliarde lei, pentru ca la finele lui 1999 acestea sa ajunga la 2.431,42 miliarde lei.r
Nume de notorietate ca Alexandru Raducan sau Catalin Botezatu au aparut pe lista datornicilor Bankcoop. Ei au fost acuzati si condamnati la sase, respectiv trei ani de inchisoare, pentru bancruta frauduloasa si utilizarea creditelor de 365.000 dolari in alte scopuri decat cele pentru care au fost obtinute, pentru ca apoi sa fie achitati. r
Prejudiciul total adus Bankcoop, de catre conducerea sa, s-a ridicat la peste 336 miliarde lei, a milioane de dolari si 31 milioane de marci germane. Au fost formulate mai multe plangeri penale, inclusiv impotriva presedintelui Alexandru Dinulescu (care a si fost condamnat la 10 ani inchisoare, pentru luare de mita). Dinulescu a fugit din tara, in urma cu cativa ani.r
Pentru despagubirea deponentilor persoane fizice la Bankcoop, Banca Nationala a acordat un credit in valoare de 2.000 miliarde lei Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar.tr
r
r
Jaful din agricultura a inceput cu fostele CAP-urir
Chiar si cupoanele agricole au fost decontate fraudulosr
In agricultura, jafurile au inceput imediat dupa Revolutie, prin devastarea sistemelor de irigatii si a fostelor cooperative agricole de stat. r
Privatizarile cu iz de scandal s-au tinut lant si in acest domeniu. Un capitol aparte il constituie fostele IAS. Lupta apriga data de afaceristi, mai mici sau mai mari, pentru acapararea acestor societati a deschis apetitul functionarilor pentru ciubucuri de ordinul zecilor de mii de dolari. Un raport recent al Ministerului Agriculturii a scos la iveala faptul ca marea majoritate a activelor fostelor IAS au fost vandute la preturi subevaluate, cu mult mai mici decat pretul de oferta propus de minister. La prejudicierea multor unitati agricole au contribuit si contractele de prestari servicii incheiate cu diverse firme, ai caror patroni s-au dovedit a fi clientii fideli ai fostului ministru al agriculturii la acordarea avizelor de import-export, a primelor si subventiilor alocate de la bugetul statului. r
Cazul Ioan Muresan, fostul ministru al agriculturii, a intrat in atentia atat a organelor de control, cat si in vizorul colegilor sai de partid (PNTCD). Si atat. r
Rapoartele Curtii de Conturi au prezentat ani in sir ilegalitatile comise in agricultura. Numai in 1997, subventiile date pentru ingrasaminte chimice si primite necuvenit de unii producatori agricoli insumau la acea vreme circa 100 miliarde de lei. Si modul de decontare a cupoanelor agricole a intrat in atentia organelor de control. In urma verificarilor Garzii Financiare pe primul trimestru din acest an, a reiesit faptul ca aproape 600.000 de cupoane au fost decontate in mod fraudulos. Practica consta in prezentarea la banci a unor facturi care nu aveau la baza operatiuni comerciale agricole. Societatile in cauza si-au inregistrat in evidenta contabila venituri ilicite, totalizand circa 67 miliarde de lei, iar in baza facturilor false au dedus ilegal TVA in suma de 11 miliarde de lei. r
Un alt capitol al marilor fraude il constituie fondul forestier. Cel mai mare jaf din acest sector a fost facut tot de un reprezentant al statului, care a dat iama in padurile din judetul Bistrita. Anton Vlad, fost secretar de stat in Ministerul Mediului, prin cele doua firme pe care le patrona (SC Zimbroaia SRL si Almi Star Prod SRL) a derulat opt contracte comerciale cu Directia Silvica a judetului Bistrita, contracte care au dus la o paguba in bugetul statului de 2,1 miliarde lei, in perioada august 1998 – aprilie 2000.tnr
r
Turismul a fost o mina de aurr
Hotelurile au fost in centrul scandalurilorr
Jafurile din turism sunt si ele in top. Ele pot fi atribuite in egala masura atat administratorilor societatilor turistice cu capital de stat, cat si celor care au ajuns prin privatizare sa devina patroni de hoteluri sau alte spatii de cazare. r
La aceste furturi au contribuit pe deplin si unii oameni ai legii, inchizand ochii la repetatele sesizari ale organelor de control privind ilegalitatile comise, lasandu-i pe acesti escroci sa continue nestingheriti jaful. r
Fostul director al societatii BTT SA, Liviu Valentin Vaclea, este exemplul cel mai concludent. Acesta a reusit, in cei aproape doi ani in care s-a aflat la carma societatii, sa vanda aproape tot patrimoniul BTT, la preturi de nimic, pe comisioane grase, in ciuda numeroaselor sesizari facu-te la Parchet de Departamentul de Control al primului ministru, referitoare la ilegalitatile comise de Vaclea. Prejudiciul adus de Vaclea, suma estimata de ministrul turismului Dan Matei Agaton, se ridica la circa zece milioane de dolari. r
Este bine cunoscut faptul ca majoritatea privatizarilor din turism au fost facute intr-un mod fraudulos. Nu criteriile de performanta au fost luate in calcul in vanzarea unitatilor turistice, ci mai de graba consistenta comisionului. Desi legile in vigoare ale Romaniei impun organizarea licitatiilor si evaluarea activelor in urma expertizelor contabile, importante societati turistice au fost vandute dupa bunul plac al celor care le administrau. Asa s-a intamplat cu una dintre perlele turismului romanesc: SC Poiana Brasov. Modul in care Viorel Popa, patronul societatii Cibela SA, si Dan Tartaga (de al carui nume se leaga si oneroasa privatizare a Fabricii de zahar Bod) au pus mana si au administrat mai multe hoteluri din Poiana Brasov a ajuns intr-un final pe masa justitiei. In acest caz, Directia de Control Financiar al Curtii de Conturi Brasov a stabilit ca paguba adusa societatii Poiana Brasov, in cei patru ani de la preluarea hotelurilor, de catre cei doi oameni de afaceri, este de aproape 100 miliarde de lei. r
La praduirea patrimoniului turistic au contribuit si inalti demnitari ai FPS. Radu Sarbu, fost presedinte al FPS, a primit acum trei ani, „cadou”, un apartament aflat in plin centru al Capitalei, din patrimoniul SC Capitol SA. Dupa ce directorul de la acea vreme al SC Capitol, Daniel Branzan, si el tot fepesist, a investit bani puternici in acel apartament, l-a trecut in proprietatea lui Radu Sarbu, in schimbul a numai sapte milioane de lei. Din primele investigatii ale organelor de control reiese ca apartamentul cu pricina poate fi evaluat usor la 250 000 de dolari. r
Litoralul romanesc a reprezentat si el o mina de aur pentru cei care actionau in turismul de pe malul Marii Negre. Cea mai controversata poveste este cea a statiunii Neptun Olimp. Aici interesele de grup au dus la amanarea, an de an, a privatizarii societatii. Pentru o buna perioada de timp, vanzarea activelor s-a facut mascat, prin incheierea a numeroase contracte de asociere in participatiune cu diversi oameni de afaceri locali. Aceste contracte au dus la pagubirea societatii cu zeci de miliarde de lei. Insa, nimeni din conducerea societatii Neptun Olimp nu a raspuns in fata legii. Ba dimpotriva, unii dintre acestia au fost repusi in functii. Cum, de altfel, este cazul actualului director Dumitru Filip. Unul dintre rapoartele fostului sef al Departamentului de Control al primului ministru, Ovidiu Grecea, scotea in evidenta faptul ca raspunzator pentru unele nereguli constatate se face directorul de la acea vreme, Dumitru Filip. tr
r
400.000 de oameni au luat teapar
Jocurile de intrajutorare si mirajul imbogatirii rapide i-a lasat pe multi fara banir
Jocurile de intrajutorare ocupa un loc de frunte pe lista marilor furturi in economia r
romaneasca. Pentru initiatori, veniturile au fost fabuloase, de sute de miliarde de lei, bani din care o parte au fost scosi din tara. r
Cel mai renumit joc, Caritas-ul initiat la Cluj-Napoca de Ioan Stoica, a lasat in urma peste 250.000 de pagubiti, prejudiciul creat fiind de peste 100 de miliarde de lei. Reamintim ca jocul de intrajutorare Caritas a luat fiinta in 15 martie 1992 si a strans in scurt timp depunatori din toata tara. Modelul de la Cluj a fost preluat imediat si de alti escroci din alte orase. Un exemplu este Megacaritasul din Pitesti, la infiintarea caruia au pus umarul chiar persoane importante din peisajul argesean: un judecator de la judecatoria Pitesti, Tiberiu Iordache, si un economist, Dumitru Badoi. Regulamentul jocului prevedea ca pentru 60.000 de lei depusi se returna o suma de 25 de ori mai mare, in 100 de zile, adica 1,5 milioane lei. In perioada decembrie 1993 – ianuarie 1994, s-a incasat, de la peste 12.500 de participanti, un miliard de lei. Prejudiciul stabilit in instanta a fost de 753 milioane lei. Politia a scos la iveala, o data cu caderea Megacaritas, ca afacerea a fost benefica si pentru alti magistrati pitesteni, participanti la joc, care au apucat sa-si umple conturile din banci cu banii incasati din joc. r
Aidoma acestui joc, a luat fiinta si Novo Caritas, tot in Pitesti. Patronul Cristian Vaduva a deschis imediat filiale si la Bucuresti, Targoviste, Turnu Severin si Ramnicu Valcea. Din cei peste 146.000 de participanti, numai 16.000 au castigat ceva. Suma stransa prin acest circuit s-a ridicat la peste zece miliarde lei. Lista castigatorilor a cuprins nume importante din randul procurorilor, judecatorilor si salariatilor Camerei de Comert si ai Consiliului judetean Arges. r
Un alt joc consacrat este Mondoprosper. Patronul Gheorghe Popilean a lasat cu buza umflata, in perioada 1992-1994, peste 13 000 de persoane, obtinand ilegal 1.800.900 dolari, 446.247 lei si 1.555.121 forinti. r
La buzunarele naivilor au atentat si cetateni ai altor meleaguri. Un exemplu este firma Management Capital Service (MCS-Holding), prin care cateva persoane din Germania si Elvetia se angajau, in anul 1992, printr-un contract, sa furnizeze o dobanda de 17% pe an la sumele depuse in valuta de catre romanii care vroiau sa-si inmulteasca veniturile. Dupa ce au aspirat din Romania patru milioane de marci si peste 380.000 de dolari, reprezentantii holdingului au disparut din tara cu banii, lasand in urma peste 2.000 de pagubiti. r
Toate aceste escrocherii au dus la procese dintre cele mai spectaculoase din istoria justitiei romane. Multe dintre ele au fost amanate sine die. Vezi cazul Stoica. Impedimentul il constituie imposibilitatea citarii partilor pagubite. Potrivit Codului de procedura penala, citatiile trebuie trimise prin posta. Jocurile de intrajutorare au pagubit buzunarele a zeci de mii de persoane. Astfel, numai pentru un singur termen al unui proces, citatiile catre perdanti ar insemna costuri de miliarde de lei. Si cum judecatoriile stau cam prost cu banii, procesele se tot amana, riscand ca raspunderea penala a inculpatilor sa se prescrie si escrocii sa nu mai poata fi trasi la raspundere. r
La aceasta categorie de furturi pot intra si loteriile organizate de tepuitorii fratii Cristea, patronii fostei firme Publirom Press SA, actuala Evita Press. De mai bine de trei ani, marile concursuri organizate cu mare tam tam si cu multa publicitate la posturi importante de televiziune, cu ocazia revelioanelor, s-au transformat pana la urma in adevarate pacaleli. Premiile promise, constand in automobile, telefoane mobile, bani etc., nu au ajuns, in mare parte, in mana castigatorilor. Patronii firmei Publirom sunt acuzati de evaziune fiscala si organizarea jocurilor de noroc fara autorizatie. Insa, dupa ce au inselat, ani de-a randul, mii de oameni, Nicolae si Petru Cristea continua sa se plimbe nestingheriti in libertate.tr
r
Patronii inventeaza noi forme de evaziune fiscalar
r
Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului statului este o alta forma prin care oameni de afaceri se folosesc de bani necuveniti. Practica a luat amploare, ea fiind intalnita atat la nivelul societatilor private, cat si la cele cu capital de stat. Numai in primul trimestru din 2001, evaziunea fiscala s-a ridicat la peste 834 miliarde lei, aproape dublu fata de aceeasi perioada a anului trecut. Alaturi de domeniul produselor petroliere, alcoolul si bauturile alcoolice au fost tintele predilecte ale actiunilor de evaziune fiscala, scopul fiind eschivarea de la plata accizelor si TVA. „Daca pana la aparitia O.G. nr.27/2000, evaziunea fiscala in domeniul petrolier se regasea in aria de comercializare a combustibilului tip M neaccizat, ingineria financiara constand in trecerea acestui produs prin doua sau mai multe firme fantoma, profesionistii in materie au pus in practica modalitati noi. Produsele petroliere obtinute in rafinarii cu caracteristici chimice apropiate benzinelor sunt vandute, ulterior, drept combustibili auto si sunt trecute pe documentele insotitoare tranzactiilor comerciale cu denumiri de produse petroliere neaccizate”, ne-a declarat Nicolae Plaiasu, comisar general al Garzii Financiare. La fel si in domeniul producerii alcoolului. In anii trecuti, producatorii de alcool se sustrageau de la plata taxelor catre buget prin exporturi deghizate. Mai nou, ei practica substituirea produsului. Trec in documentele fiscale, de exemplu, vodca vrac sau distilat de vin, produse care nu se accizeaza. Rezultatele controalelor efectuate de comisarii Garzii Financiare arata ca, numai in primul trimestru din acest an, evaziunea fiscala in domeniul alcoolului se ridica la aproape 180 de miliarde de lei, din care 98,8 miliarde reprezinta accize neincasate la buget. r
Alte domenii in care evaziunea fiscala a luat amploare sunt: r
• importul fictiv al unor servicii externe, in special de catre firme straine care au achizitionat pachetul majoritar de actiuni al unor societati romanesti, cu scopul de a recupera cat mai repede fondurile investite si de a eluda obligatiile bugetare. Aici se inscriu serviciile de management, consultanta, cercetare-dezvoltare, pentru care trebuie platita cota TVA. r
• plata in avans pentru achizitionarea din strainatate a unor bunuri si servicii. Un caz recent este cel al SC Azomures SA din Tg Mures, care a achitat in avans trei milioane de dolari SUA firmei Charing Cross Trading Ltd Amsterdam, pentru achizitionarea unei centrale electrice, in valoare de 16 milioane de dolari. Centrala electrica nu a fost achizitionata, iar suma de trei milioane de dolari a fost restituita dupa mai bine de jumatate de an. r
• importul, prelucrarea si comercializarea de aur si bijuterii din aur. Practica este de a se comercializa bijuterii din aur cu documente de provenienta emise de firme fantoma.r