Avem primari, să le dăm idei: tramvai îngropat=metrou

Am mai scris că la o călătorie medie de 30 de minute cu mașina, întârzierile din trafic îi fac pe bucureștenii să piardă 4 zile de concediu sau 13 de muncă ori de somn într-un an. Bucureștiul e întrecut doar de Istanbul, Mexico, Moscova și St. Petersburg.

 Dar o astfel de informație e demnă de o analiză amănunțită. Pentru că, deși Bucureștiul are doar un sfert din populația Londrei, pe Dâmbovița, densitatea locuitorilor e dublă decât pe Tamisa. Bucureștiul e a șasea metropolă europeană după numărul locuitorilor săi. Pe prima poziție în UE se plasează Londra (8,3 milioane locuitori), urmată, la mare distanță, de Berlin (3,4), Madrid (3,2), Roma (2,7), Paris (2,2), București (1,9). Și totuși, deși Bucurestiul e doar a șasea metropolă europeană și are doar un sfert din populația city-ului de pe Tamisa, cetățenii „micului Paris“ sunt de două ori mai înghesuiți. În vreme ce Londra are o densitate a populației de 5.285 de locuitori pe kilometrul pătrat, la București densitatea e de 8.260. Asta pentru că pe când londonezii locuiesc pe 1.572 kmp, bucureștenii se calcă pe picioare pe doar 228. De regulă, orașe cu astfel de întindere precum Frankfurt, Breslau, Stuttgart sau Dortmund din Germania ori Genova din Italia au o treime din populația Bucurestiului și spațiul care le prisosește e ocupat de parcuri, stadioane, stranduri, muzee etc. E bine totusi să ne exprimăm cu precizie. Chiar dacă populația Bucureștiului e de două ori mai densă decât cea a Londrei, Berlinului sau Madridului și de patru ori decât cea a Romei, totuși Parisul e cea mai înțesată capitală europeană (21.000 locuitori/kmp). Dar chiar dacă are un număr triplu de locuitori pe kilometrul pătrat, marele Paris creează senzația, în comparație cu cel mic, că e ceva mai fluid. De ce? Pentru că Parisul are metrou cu stații a căror distanță dintre ele se măsoară în sute de metri, nu în kilometri, și RER. Ele sunt cele care au scos din uz, începînd cu 1938, tramvaiul.

În București – un oraș dominat de blocuri cu zece etaje – nu e discuție legată de trafic în care să nu se pomenească de necesitatea de a goli prima bandă de pe bulevarde ocupată de mașinile parcate.Surprinzător, însă, nimeni nu vorbește de faptul că nu doar aceea ar trebui eliberată, ci și ultima bandă, acolo pe unde circulă tramvaiul. Iar soluția de a face ca tramvaiele să meargă pe sub pământ, nu constituie singura variantă de fluidizare a traficului, pentru că ele pot circula și pe sus, precum metroul newyorkez. Tramvaiul 41, cunoscut și sub numele de metroul ușor, a fost considerat o mare realizare când i-a fost îngrădit traseul. Dar, ia gândiți-vă!, dacă ar circula pe deasupra solului, nu s-ar câștiga o bandă de circulație?! Tramvaiele sunt potrivite pentru localități de 300.000 de locuitori precum Iași sau Timișoara, și nici chiar în orașele germane cu o densitate de până la 4.000 de locuitori/kmp nu constituie o problemă. Altfel stau, însă, lucrurile în al patrulea oras ca densitate a populației din UE, dar care nu are căile de acces proiectate pentru aglomerări rezidențiale atât de mari. Sunt multe blocuri, drumurile-s prea puțin late pentru câte imobile s-au construit, în așa fel încât e mai mare înghesuială decât în vestitele orașe italiene cu străzi înguste. În plus, spre deosebire de Paris, la București mai e si risc seismic!

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro