Autorizația de construire. Decizia CCR se aplică în toată România. Toți românii au acest drept

Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituționale prevederile legate de dreptul de contestare a autorizațiilor de construire. Ce implicații are această decizie luată de judecătorii Curții?

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis joi că anumite prevederi din Legea nr. 50/1991, care restricționează dreptul persoanelor vătămate de a contesta autorizațiile de construire sau desființare, sunt neconstituționale.

Conform comunicatului emis de CCR, această decizie a fost luată în urma admiterii unei excepții de neconstituționalitate privind art. 12 alin. (1) și alin. (2) din legea respectivă.

CCR, decizie privind art. 12 alin. (1): dreptul la acțiune al persoanelor vătămate

Conform articolului 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, doar prefectul avea până acum dreptul de a contesta în instanță autorizațiile de construire sau de desființare, ceea ce limita accesul la justiție al persoanelor afectate direct de aceste autorizații.

CCR a constatat că această restricție contravine art. 52 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din Constituția României, care garantează dreptul oricărei persoane vătămate de un act administrativ de a se adresa justiției pentru a-și proteja drepturile și interesele legitime.

CCR a subliniat că limitarea dreptului de acțiune la prefect încalcă principiul accesului liber la justiție, lăsând persoanele vătămate fără posibilitatea de a contesta autorizațiile de construire sau desființare emise în mod nelegal.

Astfel, decizia Curții permite extinderea dreptului de contestare a acestor acte administrative către persoanele care sunt direct afectate de ele.

Decizia privind art. 12 alin. (2): efectul suspensiv al acțiunilor prefectului

Curtea a declarat, de asemenea, neconstituțional caracterul facultativ al suspendării autorizațiilor de construire sau desființare, așa cum este prevăzut în art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991.

În actuala redactare, suspendarea autorizației poate fi solicitată de prefect odată cu introducerea acțiunii, însă nu este obligatorie. CCR a considerat că acest aspect contravine art. 123 alin. (5) din Constituție, care acordă prefectului efectul suspensiv de drept în cazul în care acesta exercită controlul administrativ asupra unor acte ale autorităților locale.

Astfel, conform deciziei CCR, acțiunile prefectului ar trebui să suspende automat autorizațiile contestate până la soluționarea cauzei în instanță, eliminând caracterul facultativ al acestei măsuri.

„Curtea a constatat că, în redactarea în prezent în vigoare, dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 restrâng sfera titularilor dreptului la acţiune în anularea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, menţionându-l doar pe prefect ca unic titular, ceea ce contravine art. 52 alin. (1) raportat la art. 21 alin.(1) din Constituţie, sub aspectul dreptului constituţional al oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa justiţiei pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim. În acelaşi timp, întrucât dispoziţiile art. 12 alin.(2) din aceeaşi lege prevăd caracterul facultativ al suspendării executării actului administrativ atacat de prefect, acestea încalcă art.123 alin.(5) din Constituţie, care conferă efect suspensiv de drept acţiunii exercitate de prefect în virtutea dreptului său de tutelă administrativă”, susţine CCR într-un comunicat de presă.

Implicațiile deciziei CCR

Decizia CCR va permite persoanelor direct afectate de aceste autorizații să inițieze acțiuni în instanță. Asta înseamnă că persoanele care consideră că o autorizație de construire sau desființare afectează drepturile lor vor avea dreptul constituțional de a se adresa justiției.

De asemenea, măsura va avea un impact asupra procedurii de contestare inițiată de prefect, care va include obligatoriu suspendarea autorizației până la o decizie finală.