Asigurările de viaţă au picat în depresie profundă

Retragerea din România a unuia dintre cei mai mari asigurători de viaţă readuce în actualitate situaţia critică a unei pieţe diforme, ameninţate poate chiar cu dispariţia

Nici măcar cel mai mare asigurător de viaţă din Europa nu a reuşit să se impună pe piaţa din România, în ciuda investiţiilor majore făcute. Planurile îndrăzneţe ale Axa erau departe de a fi realizate în momentul în care a anunţat că şi-a vândut operaţiunile locale către Astra Asigurări. Au intrat pe piaţa locală în 2010 cu obiectivul clar de a deveni lider pe termen mediu şi au plecat după doar trei ani, lăsând în urmă o societate cu o cotă de piaţă de circa 2%. Plecarea francezilor, care au reuşit să se impună în zeci de alte state ale lumii, poate fi interpretată ca un semnal menit să ne reamintească problemele unei pieţe atipice, diforme, dependente şi, mai nou, măcinate de răscumpărările premature realizate de clienţii speriaţi de criză.

În România, trei societăţi deţin aproape 65% din piaţa asigurărilor de viaţă, iar una dintre ele, BCR Asigurări de Viaţă, este dependentă aproape exclusiv de relaţia cu banca al cărei nume îl poartă.  Liderul pieţei locale este  ING Asigurări de Viaţă, care se va numi, din 2014, NN, şi al cărei viitor este destul de incert, având în vedere planurile grupului mamă de a renunţa la controlul diviziei de asigurări prin lansarea unei oferte publice iniţiale. Pe locul 3 în top se plasează Metropolitan Life, în timp ce pentru restul de 35% din piaţă se luptă nu mai puţin de 15 societăţi. Cu câteva excepţii, cum ar fi industria cimentului, nu există sector unde atât de puţine companii să controleze felii atât de mari din piaţă. Este un prim indicator care particularizează România, dar nu în sens pozitiv. Această concentrare arată cât de puţin concurenţială este  piaţa asigurărilor de viaţă.

Când cifrele vorbesc, managerii plâng

Reprezentantivă pentru ceea ce se întâmplă în ultima vreme pe piaţa asigurărilor de viaţă din România este evoluţia poliţelor cu componentă investiţională, aşa-numitele poliţe unit-linked.

Considerat cândva un produs inovativ, cu mare viitor, acest tip de poliţe a dispărut, practic, în ultimii doi ani. Potrivit datelor consultate de Capital, nivelul răscumpărărilor premature pe acest segment a urcat, după primele şase luni ale anului, la circa 90% din primele brute subscrise. Cu alte cuvinte, sumele retrase de clienţi înainte de finalizarea contractului ajung la 90% din încasările din prime. Din acest punct de vedere, situaţia nu este roz nici la nivel general. Din datele Capital, tot după primele şase luni, sumele plătite sau care urmau să fie plătite de societăţile de asigurare către clienţi se ridicau la peste 150 de milioane de lei, adică circa 35% din primele brute subcrise. Valoarea este dublă faţă de nivelurile înregistrate în anii 2009 şi 2010, de exemplu.

Mai grav este că plăţile anticipate cresc, în timp ce numărul şi valoarea contractelor scade. După primele nouă luni din ani, cele mai importante societăţi din piaţă aveau în portofoliu sub 2,1 milioane de contracte valide, cu aproape 500.000 mai puţin decât în 2011, potrivit datelor Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR). La nivelul întregii pieţe, valoarea primelor brute subcrise după primele nouă luni era de 1,23 miliarde de lei, acesta fiind cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani. Ca o consecinţă firească, ponderea asigurărilor de viaţă în totalul pieţei a revenit sub 20%.

Creditul moare, reforma sănătăţii întârzie  

Prima medie, calculată ca raport între primele brute subscrise şi numărul de contracte valide este şi ea în scădere, fiind  la un nivel care plasează România pe ultimul loc din Europa din acest punct de vedere. Contractul mediu presupune o primă anuală de 297 de lei, în cazul membrilor UNSAR. Suma este în scădere cu aproximativ 40 de lei faţă de 2012 şi cu mai bine de 80 de lei faţă de 2008.
În piaţă este deja clar că singurul  motiv pentru care unele societăţi de asigurări de viaţă au rămas în România a fost anunţata reformă a sănătăţii. Acest lucru a devenit evident în perioada încercărilor făcute de guvernului Boc, când două dintre firmele care au părăsit România imediat după eşecul reformei au fost extrem de vocale şi implicate: Eureko şi Axa Asigurări. Pentru firmele de asigurări de viaţă, liberalizarea sistemului ar fi însemnat milioane de clienţi noi.
O altă „întârziere“ cu efect direct în buzunarul firmelor de asigurare e relansarea creditului. Firme ca BCR Asigurări (24% din piaţă), BRD Asigurări sau Ergo Asigurări trăiesc exclusiv din relaţia cu băncile, o bună parte a vânzărilor lor constând în asigurările obligatorii pentru credite. Iată, deci, că nici perspectivele nu arată mai bine decât cifrele prezentului, mai ales că introducerea deducerilor pentru asigurări este încă departe.

35 la sută din primele brute subscrise de asigurători merg spre plăţi anticipate, solicitate de clienţii cu contracte de asigurare