Arma preferată a protestatarilor din toată lumea. O poate crea oricine
Un proiectil incendiar improvizat, inventat de finlandezi în cel de-al Doilea Război Mondial, pentru a ține piept Armatei Roșii, Cocktail-ul Molotov reprezintă o „armă” relativ nouă în domeniul tehnologiei militare.
Deși au existat mai multe adaptări ale celebrului proiectil incendiar botezat după numele ministrului sovietic de Externe, Molotov, aproape toate urmează în esență aceeași formulă: un recipient de sticlă, de obicei un borcan sau sticlă, umplut cu un lichid inflamabil (adesea benzină), la care este atașat un rest de pânză. Înainte de a-l arunca, resturile de pânză se aprind, creând o minge de foc la atertizare.
Istoria acestui proiectil de luptă nelipsit din aproape toate protestele de stradă ale ultimilor zeci de ani începe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iar numele, ”Cocktail Molotov”, se datorează sarcasmului finlandezilor.
În timpul invaziei URSS din Finlanda, din 1939-1940, soldații și finlandezi de rând au încercat să ia peste picior infamul Pact Molotov-Ribbentrop, semnat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă.
Pactul conținea și un așa-numit protocol secret, care prevedea modul în care Germania și sovieticii își împărțeau sferele de influență. Iar Finlanda a căzut, în mod clar, în sfera de influență a Kremlinului.
La „coșurile de pâine ale lui Molotov” ce merge mai bine decât o băutură?
Conform propagandei sovietice, asaltul inițial asupra Finlandei a fost descris ca o misiune umanitară. În loc de bombe, populației sovietice i s-a spus că armata sovierică va lansat asuupra finlandezilor alimente, pentru a-și potoli foamea. Aceste muniții sovietice, de natură incendiară, au fost numite sarcastic „coșurile de pâine ale lui Molotov”.
Depășită de mașinăria de război a sovieticilor, armata finlandeză, prost echipată, a recurs la fabricarea unor arme improvizate, pentru a se apăra. Una dintre ele a fost proiectill incendiar, despre care finlandezii au spus că va merge bine cu „coșurile de pâine ale lui Molotov”. Finlandezii au botezat „băutura care să meargă la mâncarea” pe care Molotov susținea că le-o aruncă din avioane după nnumele ministrului: ”cocktail Molotov”.
Bomba finlandezilor a variat mult ca mărime și conținut. Una dintre modalitățile prin care amestecul a fost făcut mai letal a fost prin adăugarea agenților de îngroșare precum gudron, rășină sau kerosen, mult mai inflamabil. Asta a făcut ca flăcările să se lipească mai bine de îmbrăcăminte și vehicule, decât să se scurgă, și a făcut arma mai eficientă.
Procesul de fabricație al cocktail-ului a fost standardizat, în timpul războiului, de o eroică distilerie de alcool. În loc să facă lichior pentru finlandezii de rând, distileria Rajamäki a creat un amestec pe post de armă. Și care se folosește cu succes și în secolul 21.
Reinventat de americani în Irak
Cocktail-urile Molotov nu au fost folosite doar pe câmpurile de luptă din cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul confruntărilor de la Fallujah, din timpul războiului din Irak, pușcașii marini americani și-au creat propriul cocktail, folosind un detergent lichid pentru rufe și două părți benzină, probabil în recipiente de sticlă. Aceste cocktailuri au fost utilizate pentru „a curăța” camerele din case care se presupunea că sunt locuite de inamici.
Cocktail-urile create cu ingeniozitate de finlandezi împotriva sovieticilor au devenit, în ani, arma preferată a celor care, în diverse colțuri ale lumii, au ieșit să protesteze.Nu au lipsit nici în timpul protestelor din Hong Kong, care au început acum un an. Mii de manifestanți anti-guvernamentali au folosit aceste proiectile incendiare improvizate în confruntările cu poliția.
Cocktail-ul Molotov, sau variante ale sale, a fost utilizat și în demonstrații din Asia, America Latină, Orientul Mijlociu și Europa de Est. Aproape orice protest al zilelor noastre se duce în stradă și cu celebrul Cocktail Molotov.
M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.






Comentariile sunt închise.
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.