SUA au rămas timp de 20 de ani în Afganistan, pentru că mai întâi Bush și apoi succesorii săi au fost prinși într-un model de reacție la eșecurile din trecut, redublând eforturile viitoare. În toamna lui 2001, misiunea SUA în Afganistan a fost clară, limitată și realizabilă: găsirea și uciderea lui Bin Laden. După ce bin Laden a scăpat, acea misiune s-a transformat în ceva cețos și imposibil: reconstrucția societății afgane și remodelarea statului afgan.

Dacă forțele SUA ar fi reusit să-l prindă pe Bin Laden în 2001, americanii ar fi făcut deptate așa cum le place: rapid, dificil și ieftin. Republicanii ar fi putut să-și facă campanie la alegerile din 2002 ca învingători ai unui război finalizat și ar fi pivotat apoi către preocupări interne. Dacă George W. Bush a învățat o singură lecție de la tatăl său, aceea a fost că nici cel mai copleșitor succes militar nu se traduce prin realegere. În noiembrie 1992, bătrânul Bush a obținut 37% din voturi împotriva candidatului democrat care s-a opus războiul din Golf.

Supraviețuirea lui Bin Laden a pus cruce oricărei idei de revenire la preocupările interne. Fără uciderea sau capturarea lui Bin Laden, răsturnarea rapidă a guvernului taliban părea mai mult un premiu de consolare, arată The Atlantic.

Drumul a fost deschis spre războiul din Irak

Nu cred că Bush era încă angajat într-un război terestru împotriva lui Saddam Hussein când a rostit discursul privind „Axa răului”, în ianuarie 2002. Acel discurs a identificat potențialul armelor irakiene drept o gravă amenințare la adresa securității. Era vorba de același potențial ca al armelor din Iran și Coreea de Nord, dar Bush nu avea intenția de a lupta cu cele două amenințări.

Cu toate acestea, în anul care a urmat acelui discurs, decizia privind intrarea în război a prins teren. Trebuia făcut ceva împotriva terorismului islamic care nu era Afganistanul. Războiul din Irak a devenit acel ceva. O dihotomie ciudată a împărțit elita politicii externe a SUA. Personaje proeminente din administrația Bush – vicepreședintele Cheney, secretarul Apărării, Donald Rumsfeld – au vrut cu înverșunare să iasă din Afganistan. Această dorință s-a datorat parțial determinării lor de a-l elimina pe Saddam Hussein, dar a fost, de asemenea, și o preferință politică. Oricât de abrupte ar fi fost șansele împotriva unui viitor stabil pentru Irak, acea țară urbanizată și alfabetizată era un teren mai promițător pentru obiectivele strategice ale SUA decât Afganistanul.

Ideea care l-a împins pe Bush spre Irak a funcționat invers și i-a împins pe opozanții săi democrați din ce în ce mai adânc în Afganistan. Mă îndoiesc că, fie John Kerry, fie Barack Obama ar fi ales un război terestru în Afganistan, ca o întreprindere solidă de politică externă. Dar, după ce au condamnat războiul din Irak, spunând că e unul greșit, într-un loc greșit, împotriva inamicului greșit, s-au sprijinit în identificarea Afganistanului drept războiul potrivit în locul potrivit, împotriva inamicului potrivit.

Doctrina Partidului Democrat a cerut din ce în ce mai mult

A devenit chiar doctrina Partidului Democrat să ceară din ce în ce mai mult pentru Afganistan. Astfel, platforma democratică din 2004 a îndemnat: „Trebuie să extindem forțele NATO în afara Kabulului. Trebuie să accelerăm pregătirea pentru armata și poliția afgană. Vom ataca explozia comerțului cu opiu, ignorată de Administrația Bush, prin dublarea asistenței noastre împotriva stupefiantelor și revigorarea programului regional de control al drogurilor.”

În februarie 2009, președintele Obama a aprobat o suplimentare cu 17.000 de soldați americani în Afganistan. Au urmat 30.000 în decembrie. Aproape 65.000 de angajați americani au fost desfășurați în țară până la sfârșitul primului său mandat.

Ce aveau de făcut acele trupe din Afganistan? Greu de spus. Cel mai important partener al SUA din Afganistan era Pakistanul. În același timp, Pakistanul a fost, de asemenea, cel mai mortal și mai implacabil dușman al efortului SUA în Afganistan, fiind patronul suprem al talibanilor, împotriva căruia luptau Statele Unite. Când bin Laden a fost ucis în cele din urmă, a fost ucis în Pakistan, unde cineva îl ascundea de mulți ani.

Ce au făcut Trump și Obama

La fel ca Obama, președintele Trump și-a început administrația desfășurând mai multe trupe în Afganistan. La sfârșitul primului său mandat, Trump căuta o ieșire cu aproape orice preț. Prețul pe care l-a plătit a fost un acord cu talibanii: retragerea finală a SUA din Afganistan, după alegerile din 2020, în schimbul unui angajament al talibanilor de a nu provoca victime în SUA înainte de alegerile din 2020.

Ceea ce va urma în Afganistan va fi sumbru și cumplit. Viziunea lui Bin Laden asupra Afganistanului ca loc de lansare pentru un califat mondial pare și mai ciudată acum decât acum 20 de ani. Ieșirea din Afganistan eliberează SUA, pentru a face față direct provocării de securitate date de sprijinul pakistanez pentru jihadismul regional și global. Viețile curajoase pierdute în Afganistan, banii risipiți acolo vor bântui mult timp de acum înainte societatea americană.

Sursa foto: Dreamstime