ghici exact nimeni, va puteti face o idee despre asteptarile pe care le au specialistii pietelor financiare.Incepand cu acest numar, veti regasi cu regularitate in revista noastra o pagina dedicata rubricii INDEX CAPITAL. Analisti financiari si specialisti de la Trezoreriile si Departamentele de cercetare ale bancilor comerciale isi vor dezvalui previziunile valabile la momentul respectiv pentru evolutia cursului de schimb, nivelul dobanzilor de interventie ale bancilor centrale si al dobanzilor ce vor fi practicate de bancile comerciale. Tot ei vor incerca sa anticipeze nivelul deficitului bugetar, al contului curent si balantei comerciale, precum si evolutia unor indicatori precum rata somajului sau rata inflatiei. Noi vom urmari modul in care se modifica in timp previziunile pentru un indicator sau altul si, cu sprijinul analistilor carora le vom solicita comentarii, va vom explica ce evenimente au determinat schimbarile respective. In aceasta prima editie a rubricii, majoritatea previziunilor au fost facute pentru jumatatea si finele anului in curs, cu exceptia dobanzilor de interventie ale bancilor centrale (BNR, BCE si Fed), pentru care am solicitat estimari si la finele lunii aprilie.In momentul de fata, asteptarile privind evolutia cursului leu/euro si leu/dolar, precum si cele referitoare la dobanda de interventie a BNR sunt influentate de etapa liberalizarii contului de capital de la 11 aprilie. Analistii care anticipeaza intrari mai mari de capitaluri speculative intr-un anumit interval se asteapta si la o apreciere substantiala a leului, in timp ce unor iesiri masive de capitaluri le corespund estimari de stopare a aprecierii sau chiar de depreciere a leului.Pentru jumatatea anului, asteptarile privind nivelul cursului leu/euro se plaseaza in intervalul 34.500 – 36.500 lei/euro. Pentru finele lui 2005, cei mai multi analisti vad cursul leu/euro in jurul valorii de 35.000, existand insa si previziuni pentru un nivel apropiat de 40.000 lei/euro.In privinta dobanzii de interventie efective a BNR, majoritatea previziunilor iau in considerare posibilitatea unei majorari catre finele anului, pana la niveluri apropiate de 9%.Cat priveste nivelul deficitului bugetar, cei mai multi analisti sunt de parere ca nivelul consemnat la sfarsitul anului nu va cobori sub 1% din PIB, in conditiile in care actualele restrictii impuse de Fondul Monetar International ar putea fi relaxate daca se gasesc surse certe de finantare. Daca pentru rata somajului parerile sunt impartite, nivelul estimat pentru decembrie 2005 variind intre 5% si 8%, deficitul contului curent nu gaseste foarte mult optimism in asteptarile analistilor, majoritatea plasand nivelul acestuia la finele anului peste 8% din PIB.
Argumente pentru previziunile privind cursul de schimb si dobanzile
Moneda nationala are un potential de apreciere fata de moneda unica suficient de consistent pentru a sustine procesul de dezinflatie. Impotriva majoritatii asteptarilor, momentul 11 aprilie nu a fost atat de „incarcat“. Se poate spune ca „jocul de echipa“ MFP-BNR a functionat. Insa, cred ca a construi un scenariu cu viziune inseamna a incepe cu „acesta a fost inceputul“. Un simplu argument ar fi acela ca dobanzile inca sunt atractive si vor continua sa fie. In acest sens ar trebui clarificat termenul-baza de comparatie. Daca am comparam dobanzile interne de acum cu cele din decembrie 2004, observam ca in acest moment dobanzile sunt semnificativ mai putin atractive. Insa, daca baza de comparatie este nivelul dobanzilor din mediul extern, nu cred ca se poate spune ca dobanzile la leu nu sunt atractive. Oricum, in ceea ce priveste comportamentul dobanzilor din acest moment, este cert ca procesul de reducere va stagna pentru o perioada. Cat priveste gestiunea si implicit evolutia leului, cred ca solutia este mentinerea cursului de schimb in intervale neutre si a capitalurilor speculative in expectatie (atat cat este posibil). Deficitul contului curent va creste in cel mai proabil caz, iar primul argument este ieftinirea importurilor ca urmare a aprecierii leului. Insa problema majora nu este atat cresterea deficitului, cat gradul de finantare si „destinatia“ lui: consum (satisfacerea unei nevoi imediate) sau investitie (de exemplu, retehnologizare si implicit construirea/imbunatatirea capacitatii de a genera oferta competitiva pe termen mediu si lung).In ceea ce priveste evolutia dobanzii Rezervei Federale Americane (Fed), cred ca trebuie pornit de la faptul ca economia americana creste prin excelenta pe consum. Intrebarea este cat vor creste dobanzile drept consecinta a presiunilor inflationiste, dat fiind faptul ca, de curand, FMI a revizuit cresterea economica in 2005 in sens pozitiv doar pentru SUA si UK.
