Alegerile parlamentare din 2020 se desfăşoară, la fel ca în 2016, prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, în baza Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. După ce scrutinele din 2008 şi 2012 s-au desfăşurat printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional, prin Legea 208 din 2015 s-a revenit la scrutinul de listă.

De asemenea, prin aceeaşi lege, numărul de parlamentari a fost redus, ca urmare a modificării normei de reprezentare. Prin Legea 208/2015, norma de reprezentare s-a mărit de la un deputat la 70.000 de locuitori, cât era în vechea prevedere legală, un deputat la 73.000 de locuitori. La Senat, norma de reprezentare a fost mărită în noua lege de la un senator la 160.000 de locuitori, la un senator la 163.000 de locuitori. Efectul modificării normei de reprezentare a fost de scădere a numărului de senatori şi deputaţi aleşi în Parlamentul României.

Numărul de mandate pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei circumscripţii electorale la normele de reprezentare, fără ca numărul mandatelor de senator dintr-o circumscripţie electorală să fie mai mic de 2, iar cel de deputat, mai mic de 4 (art. 5 din Legea 208/2015). Numărul locuitorilor care se iau în calcul este conform populaţiei după domiciliu, raportat de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului precedent anului în care au loc alegeri la termen.

Pragul electoral, definit ca numărul minim necesar de voturi pentru ca un partid sau alianţă să intre în parlament, rămâne nemodificat de Legea 208/2015: 5% pentru partide, la care se adaugă 3% pentru al doilea membru al alianţei, şi, pentru fiecare membru al alianţei, începând cu al treilea, câte un procent din voturile valabil exprimate, fără a se depăşi 10% din voturi (art. 94 din Legea 208/2015).

O prevedere nouă faţă de legislaţia anterioară – care s-a aplicat şi la scrutinul din 2016 – este cea privind modul de calculare a pragului, care poate fi stabilit în două moduri: fie prin raportarea procentului de 5% la totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, fie prin calcularea procentului de 20% din voturile valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali (art. 94 din Legea 208/2015).

După primirea de la Biroul Electoral Central a constatării cu privire la partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile minorităţilor naţionale care întrunesc şi care nu întrunesc pragul electoral, biroul electoral de circumscripţie trece la atribuirea mandatelor.

Atribuirea mandatelor se face doar partidelor şi alianţelor care au depăşit pragul electoral, în mod distinct pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor. Repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se fac în două etape: la nivelul fiecărei circumscripţii electorale şi la nivel naţional (art. 94 din Legea 208/2015).

Scrutinul de listă şi reprezentarea proporţională

Scrutinul de listă presupune că fiecare partid sau alianţă electorală îşi întocmeşte liste de candidaţi, în funcţie de scorul obţinut la nivel naţional, primele persoane de pe liste având şanse mai mari să fie eligibile. Cu cât procentul obţinut de un partid în alegeri, la nivel naţional, este mai mare, cu atât mai mulţi candidaţi de pe lista partidului respectiv vor avea şanse mai mari să li se aloce un mandat.

În acest fel, reprezentarea proporţională permite fiecărui partid, mare sau mic, să i se aloce un număr de mandate proporţional cu forţa sa (politică, numerică etc), tinzându-se spre o justiţie electorală, după cum arată volumul „Drept electoral” (Gheorghe Iancu, Editura C.H. Beck, 2012).

Principiul reprezentării proporţionale presupune că mandatele de parlamentar se repartizează proporţional cu procentul de voturi obţinut de partid în alegeri la nivel naţional, astfel încât se doreşte ca parlamentul ales să reflecte într-o măsură cât mai mare votul exprimat de cetăţeni, mai scrie sursa citată.

Sistemul de vot aplicat la alegerile din 2008 şi 2016

Alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 şi cele din 30 noiembrie 2008, s-au desfăşurat printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional. Până la alegerile din 30 noiembrie 2008, scrutinurile parlamentare din România s-au desfăşurat pe sistem de listă cu reprezentare proporţională.

Sistemul de vot din 2008 şi 2012 este considerat mixt, pentru că, deşi erau votate persoane, se păstra, la nivel naţional, proporţionalitatea reprezentării partidelor în parlament. Astfel, fiecare partid avea în parlament un număr de reprezentanţi corespunzător procentelor obţinute la nivelul întregii ţări.

Sistemul de vot majoritar pur, în denumirea ştiinţifică scrutin majoritar uninominal, presupune scrutin uninominal şi repartizare majoritară a mandatelor (cine iese pe primul loc, ia tot). La acest sistem, poate apărea situaţia în care un partid care obţine, de exemplu, 35% din voturi la nivel naţional să aibă peste jumătate din numărul parlamentarilor, iar un partid cu 15% din sufragii să nu aibă niciun reprezentant. Acest tip de scrutin, presupune ca alegătorii să voteze cu un singur buletin de vot, pentru un singur candidat, fiind declarat câştigător candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi, se arată în volumul „Drept electoral”.