Exista o pozitie privilegiata in balanta comerciala externa a tarilor din centrul si estul Europei. Este vorba despre comertul exterior cu branzeturi pe relatia cu Uniunea Europeana. Vanzarile pe piata vestica depasesc cu mult importurile. Mai mult, tari ca Olanda sau Franta, producatori traditionali si de renume, sunt invadate de branza cehilor, ungurilor si polonezilor. Importurile provenite din statele central si est-europene se cifrau in 2001 la 37.652 de tone, fata de 12.412 tone, cat au fost in stare sa plaseze producatorii vestici pe pietele in tranzitie. Olanda a fost de-a dreptul coplesita: 22.315 tone de branza au intrat pe piata nationala, in timp ce doar 1.002 tone au iesit, luand drumul Estului.
Investitiile straine au provocat explozia productiei
Trei tari detin suprematia. Polonia, Republica Ceha si Ungaria au ajuns in top in mare parte datorita investitiilor straine de capital. Bel, Danone, Lactalis, Meggle, Hochland, grupuri importante ca pozitie pe piata mondiala a produselor lactate, au fost prinse in carligul facilitatilor fiscale oferite de guvernele tarilor din Est. Rezultatul nu s-a lasat asteptat. Productia de branzeturi a regiunii s-a dublat in ultimii zece ani, cu exceptiile de rigoare. Romania si Bulgaria si-au micsorat productia in acelasi ritm. La nivelul anului 2000, tarile central si est europene au produs 787.000 de tone, din care aproape 400.000 de tone provin din Polonia.
Datele statistice reflecta schimbari majore in tiparul schimburilor comerciale traditionale dintre cele doua regiuni europene. Prima este declinul importantei producatorilor din Uniunea Europeana in cadrul propriilor piete si a pietei interne unice. De la un surplus de 24.000 de tone de branza in 1995, s-a ajuns in 2000 la un deficit de 25.000 de tone.
Cea de a doua schimbare consta in regionalizarea comertului european cu branza. Dintr-o cantitate de 50.000 de tone intrate pe piata Uniunii in anul 2000, 48% au fost furnizate de producatorii din tarile candidate. Partea leului si-a adjudecat-o Republica Ceha, cu jumatate din exporturile de branza cu destinatia Uniunea Europeana.
Politica Agricola Comuna este pe cale sa puna capat entuziasmului exportatorilor din Est. Regulile respectate de producatorii Uniunii Europene vor deveni, o data cu semnarea tratatelor de aderare, obligatorii pentru toata lumea. Asadar, Romania a pierdut timp si bani in toti acesti ani. Nu numai ca nu a profitat, aidoma vecinilor, de generozitatea pietei Uniunii Europene, dar momentul aderarii o prinde intr-o pozitie vulnerabila, inclusiv la capitolul produse lactate.
Romanii vor sa indulceasca unda de soc a aderarii
Dorinta de protejare a producatorilor interni exista. In documentul de pozitie prezentat Comisiei Europene, Romania solicita o perioada de tranzitie de pana la trei ani, timp necesar modernizarii si retehnologizarii unitatilor de prelucrare a laptelui. Sunt mentionate expres si marci nationale de branzeturi traditionale, Nasal, Bradet si Homorod, pentru care aplicarea standardelor valabile in Uniunea Europeana ar putea insemna sfarsitul. Solicitarea perioadei de respiro nu presupune automat si aprobarea ei. Conform aprecierilor studiului Institutului European din Romania, realizat pe tema impactului aderarii asupra agriculturii, in domeniul prelucrarii laptelui Comisia nu va face concesii. Chiar daca Spania, Portugalia si Grecia au castigat cu ani in urma perioade de tranzitie menite sa amortizeze socul liberalizarii pietei produselor lactate, in cazul celor zece tari invitate sa adere, plus Romania si Bulgaria, bunavointa este limitata.
