Afacerile care trag fiscul pe sfoara

garsoniere si un apartament in apropiere de Sala Palatului. „Stransese ceva bani si locuintele erau inca incredibil de ieftine”, explica tanarul de 30 de ani. Acum, cele trei imobile constituie principala sa sursa de venit.”Le inchiriez cu ziua, in principal catre straini. Cei mai multi afla despre mine pe Internet si, cum hotelurile in Bucuresti sunt foarte scumpe, nu duc lipsa de clienti”, spune Dragos. Intr-adevar, garsoniera costa 30 de euro pe zi, iar apartamentele de trei camere 60 de euro

garsoniere si un apartament in apropiere de Sala Palatului. „Stransese ceva bani si locuintele erau inca incredibil de ieftine”, explica tanarul de 30 de ani. Acum, cele trei imobile constituie principala sa sursa de venit.”Le inchiriez cu ziua, in principal catre straini. Cei mai multi afla despre mine pe Internet si, cum hotelurile in Bucuresti sunt foarte scumpe, nu duc lipsa de clienti”, spune Dragos. Intr-adevar, garsoniera costa 30 de euro pe zi, iar apartamentele de trei camere 60 de euro pe zi, in conditiile in care o camera la un hotel de trei stele porneste de la 80 de euro. „La un grad de ocupare mediu de 50%, inseamna un venit lunar de peste 2.000 de euro”, arata el.Partea cea mai interesanta este ca suma este neimpozabila: desi are o firma, tanarul emite facturi doar cand i se cere in mod expres. In rest, clientii care vor sa deconteze cazarea undeva in strainatate se multumesc si cu o chitanta imprimata la calculator si stampilata. Iar ca Dragos mai sunt multi, in Bucuresti sau in tara. Unii au firme, dar se feresc cat pot de mult sa scrie facturi, in timp ce altii lucreaza numai la negru.In nordul Moldovei, de pilda, in satele din jurul manastirilor, foarte multe case au la poarta anunturi de genul „Camere cu baie” ori „Cazare ieftina”. Vasile Blaga este unul dintre cei care si-au pus locuinta la dispozitia turistilor care se indreapta spre Agapia si Varatec. Tarifele sunt mult mai mici decat in Capitala (in jur de 400.000 de lei pentru camera cu doua paturi), dar nici vorba nu poate fi de factura: ca cei mai multi din vecinii sai, barbatul nu are nici firma, nici asociatie familiala si nu declara la stat veniturile obtinute astfel. „Nu m-a intrebat nimeni vreodata de sanatate. Daca as fi obligat, mi-as infiinta o societate, ceva, si as plati impozite… Dar n-as fi prea multumit”, spune el.Dar nu numai in turism se pot castiga bani buni fara stirea fiscului. Domeniile in care se lucreaza pe scara larga la negru sunt mult mai numeroase. Bucuresteanul Dumitru Tudor, nea Mitica, cum il stie toata lumea, are o echipa de muncitori cu care efectueaza diverse lucrari de constructii. „Pornim de la simple renovari de apartamente, adica zugravit, gresie, faianta, pana la ridicarea unor vile „la cheie”. In functie de comenzi, in buzunarul unui „angajat” intra lunar intre 5 si 15 milioane de lei, iar nea Mitica poate incasa si peste 30 de milioane.Agricultura este iar un domeniu foarte greu de controlat si profiturile asociatiilor si firmelor din domeniu sunt deseori subevaluate. Cat despre vanzatorii de flori, acestia isi evalueaza singuri veniturile si platesc impozite proportional cu acestea. De cele mai multe ori, ne-au explicat oamenii din domeniu, castigurile sunt de opt-zece ori mai mari decat cele declarate.Asta nu inseamna ca doar in afacerile mai putin expuse se poate fenta fiscul. Incercati sa va amintiti cand a fost ultima data cand ati primit un bon fiscal la gogoserie, patiserie, vulcanizare, frizerie ori in micile magazine de cartier. Sau macar cand ati vazut ultima oara intr-un astfel de loc o casa de marcat fiscala. Sistemul e simplu: produsele sunt cumparate de la angrosisti si sunt vandute la preturi mai mari, fara a fi trecute in evidenta contabila. Adica, adio impozit pe profit! Iar in cazul serviciilor, evaziunea e si mai greu de dovedit.”Absolut toate unitatile mentionate mai sus trebuie sa fie dotate cu aparate fiscale de marcat. In cei trei ani de aplicare a legii, am dat amenzi de peste 150 de miliarde de lei. Numai anul acesta am aplicat sanctiuni de 80 de miliarde pentru lipsa acestora. Eu zic ca am reusit sa facem ca 80% din comercianti sa fie dotati cu astfel de aparate, iar in iulie 2005 sper ca proportia sa ajunga la 95%”, afirma Marian Pasulea, comisarul general al Garzii Financiare. El mai spune ca cele mai mari probleme de acest gen sunt in piete si in angrouri.Cristian Parvan, directorul executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR), crede ca fenomenul micii evaziuni este intr-adevar raspandit pe scara larga. „Problema trebuie insa pusa sub forma cost-beneficiu. Autoritatile au un personal limitat si timpul alocat controlarii unei firme mici este, de multe ori, identic cu cel necesar verificarii unei firme cu o cifra de afaceri de mii de ori mai mare. Solutia ar fi aplicarea unor grile de control. O firma, chiar mica, care are pierderi zece ani la rand, evident ca ar trebui sa fie suspecta. De asemenea, societatile din domenii predispuse la evaziune, ca alcoolul sau agricultura, ar trebui sa fie mai des verificate”, spune el.Pana atunci, insa, statul va continua sa piarda. si, desi mici, sumele cu pricina ar putea sa insemne, puse cap la cap, mult pentru firavul buget al Romaniei.

CELE MAI PROFITABILE AFACERI EVAZIONISTE
Turismul la negru. Fie ca e vorba de cazare la mare, la munte, in Bucovina ori in Bucuresti, fie de alte servicii din domeniu – masa si transport, in joc sunt sume maricele, iar riscurile sunt minime.
Constructiile si renovarile la negru. Se castiga bani buni in termen relativ scurt, dar cei implicati pot fi depistati de autoritati ceva mai usor.
Agricultura. E foarte greu de verificat daca recoltele declarate corespund cu cele stranse efectiv.
Comertul cu flori. E un adevar general acceptat ca veniturile declarate sunt cu mult mai mici decat cele realizate efectiv, riscul unor probleme cu fiscul fiind practic nul.
Comertul de tip „fast food”: hamburgeri, gogosi, pateuri, saorma, kebap etc. Rareori se elibereaza bon fiscal, iar rulajul real este foarte greu de dovedit.
Diverse servicii: frizerie, coafor, vulcanizare etc. si aici bonul fiscal e o raritate, iar incasarile efective sunt foarte greu de probat.
Micile magazine de cartier sau din mediul rural. Multe nici macar nu au case de marcat, iar controalele autoritatilor fiscale sunt rare.
Tarabele si standurile din piete si angrouri. Marea majoritate nu sunt dotate cu aparate de marcat. In plus, exista avantajul ca pot fi parasite/inchise rapid in cazul unui control in zona.