A murit titanul lumii politice. O țară întreagă îl plânge astăzi: „A fost chemat înapoi la Dumnezeu”

Jean-Marie Le Pen, figura emblematică a extremei drepte din Franța și finalist al alegerilor prezidențiale din 2002, s-a stins din viață marți. În 2002, Jean-Marie Le Pen a surprins scena politică franceză, ajungând neașteptat în finala alegerilor prezidențiale, unde, cu o combinație de populism și carismă provocatoare, l-a confruntat pe Jacques Chirac.

A murit Jean-Marie Le Pen

Jean-Marie Le Pen, figura centrală și controversată a extremei drepte din Franța, a murit marți, la vârsta de 96 de ani. Decesul său a avut loc într-un centru de îngrijire din regiunea Parisului, unde era internat de câteva săptămâni, conform AFP.

Familia sa a transmis un comunicat prin care a anunțat că Le Pen „a fost chemat înapoi la Dumnezeu” la ora 12:00 (11:00 GMT), înconjurat de cei dragi.

Un simbol al extremismului politic francez

Fondator al Frontului Național, actuala Adunare Națională (RN), Jean-Marie Le Pen a fost un naționalist declarat, cunoscut pentru retorica sa combativă și populismul direct.

În 2002, el a zguduit scena politică franceză, reușind să ajungă în turul doi al alegerilor prezidențiale, un eveniment neașteptat care a șocat nu doar Franța, ci și lumea întreagă. În acea confruntare istorică, el l-a înfruntat pe Jacques Chirac, dar a fost învins.

Moștenirea politică

Le Pen a condus Frontul Național timp de decenii, punând bazele unei mișcări politice care a atras milioane de votanți. După retragerea sa din funcție, fiica sa, Marine Le Pen, a preluat conducerea partidului.

Sub conducerea sa, formațiunea a trecut printr-un proces de rebranding, devenind Adunarea Națională, și s-a consolidat ca una dintre principalele forțe politice din Franța. Deși Marine a candidat de trei ori pentru funcția de președinte al Franței, ea nu a reușit să câștige alegerile.

Un lider controversat până la final

Jean-Marie Le Pen rămâne o figură polarizantă în istoria politică a Franței. Susținătorii săi îl consideră un apărător al valorilor tradiționale și al identității naționale franceze, în timp ce criticii îl acuză de promovarea xenofobiei și a discursurilor de ură.

Moartea sa marchează sfârșitul unei epoci pentru extrema dreaptă franceză, dar influența sa politică continuă să fie resimțită prin urmașii săi și prin transformările pe care le-a adus pe scena politică.

Și-a schimbat numele pentru a atrage electoratul

Jean-Marie Le Pen s-a născut într-o familie modestă în La Trinité-sur-Mer, în Bretania, pe 20 iunie 1928. Mama sa era croitoreasă, iar tatăl său era pescar, fiind ucis când traulerul său a prins o mină în 1942. Tragedia i-a oferit tânărului Jean (așa cum era cunoscut pe atunci) oportunități educaționale suplimentare, devenind un „pupille de la nation” (copil al națiunii) — sau copil al unei victime ale războiului.

Inițial Jean Louis Marie Le Pen, și-a schimbat numele în Jean-Marie pentru a atrage electoratul catolic în timpul primei sale campanii pentru alegerile parlamentare din 1956. A fost ales ca susținător al lui Pierre Poujade, liderul unei mișcări efemere a comercianților și meșteșugarilor, al cărei nume — „Poujadism” — rămâne un termen folosit pentru politica de bază, anti-stat și anti-elită în Franța și dincolo de ea.

Le Pen a pierdut rapid răbdarea față de Poujade și s-a întors în armată pentru șase luni — voluntar pentru a lupta în războiul de independență al Algeriei.

Ulterior, Le Pen a fost bântuit de acuzații potrivit cărora ar fi torturat prizonieri în timpul Bătăliei din Algiers din 1956-57. Cei mai recenti biografi ai săi, Pierre Péan și Philippe Cohen, în „Le Pen, Une histoire française” (2012), au concluzionat că acesta „bătuse” prizonieri, mai degrabă decât să-i tortureze.

Le Pen a format FN în 1972

Le Pen a înființat în cele din urmă Frontul Național (FN) în 1972, la doi ani după moartea lui de Gaulle, dintr-un amestec de triburi politice care se detestau reciproc:

• catolici extremiști și conservatori;
• monarhiști;
• apărători ai regimului de la Vichy;
• foști coloniști francezi din Algeria;
• păgâni;
• suprematiști albi;
• și neo-naziști ascunși.

Unul dintre co-fondatorii săi, Léon Gaultier, fusese Untersturmführer într-o unitate franceză voluntară a SS-ului lui Adolf Hitler. Le Pen însuși a negat întotdeauna orice legătură ideologică cu nazismul sau fascismul, preferând să se vadă ca descendentul unei curente mai vechi și pur franceze de opinie naționalistă extremă.

Le Pen a negat că el sau partidul său ar fi rasisti. Alte rase erau în regulă, spunea el, atâta timp cât trăiau în alte țări. Totuși, literatura FN era plină de eseuri despre puritatea rasială, cu imagini care înfățișau bărbați și femei tipic francezi, blonzi cu ochi albaștri.

În prima sa campanie prezidențială din 1974, Le Pen a obținut doar 0,75% din voturi. A fost mult timp văzut ca un jucător marginal — chiar o figură de ridicol. În aparițiile sale publice și pe TV, purta un pansament negru pe ochi, după un accident banal cu un stâlp de cort în anii ’60.