Rezultatele nefericite (pentru unii) ale bacului din acest an au reprezentat, în primă fază, o veste bună pentru proprietarii școlilor postliceale, singurele instituții unde absolvenții de liceu, cu sau fără diplomă, se pot înscrie pentru a-și continua studiile. Despre aceste instituții se vorbește foarte puțin la noi, așa că vom încerca mai jos să facem o descriere succintă a sistemului.

Încremenite în proiect și cifre

Pentru actualul an școlar, Ministerul Educației a acreditat 135 de unități de învățământ postliceal particular. Aruncând o privire asupra fundațiilor sub umbrela cărora își desfășoară activitatea, ies în evidență câteva nume care domină, mai mult sau mai puțin, această „piață“: Asociaţia Filantropică Medical-Creştină „Christiana“ (16 unități în țară), Fundaţia Cultural Umanitară „Henri Coandă“ (16 unități), Fundația Ecologică Green – FEG (9 unități), Confederaţia Naţională a Femeilor din România (9 unități), Fundaţia Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meşteşugăreşti „Spiru Haret“ (6 unități).

Cu riscul de a părea o afirmație tendențioasă, este de ajuns să te uiți pe denumirile asociațiilor ca să realizezi că avem de-a face, pe alocuri, cu un sistem învechit. Câteva exemple aproape hilare în acest sens: întrebând în stânga și în dreapta de o persoană de contact a școlii FEG (sediul din București) care m-ar fi putut ajuta la redactarea articolului, mi s-a spus să revin după-amiază, „persoana care știe să umble pe calculator“ nefiind în acel moment în sediu. Sau, în altă parte a țării, întreaga conducere a fundației și școlii „Henri Coandă“ (președinte, vicepreședinte, director general și director economic) este asigurată de patru membri ai aceleiași familii, Bonca.

Interesant este că, în cazul majorității instituțiilor care ne-au răspuns, numărul de înscriși din acest an nu a crescut aproape deloc față de intervalele anterioare. Gabriel Zorzini, directorul Colegiului UCECOM „Spiru Haret“ din Bucureşti, pe care îl descrie drept „cea mai mare unitate de învăţământ preuniversitar particular din România“, spune că se așteaptă ca numărul de elevi din acest an să fie de 400, față de 392 anul trecut și de 453 în 2008, însă se declară „pregătit să facă faţă oricărei cereri, oricât de mari, de înscrieri.“ Și după spusele lui Lucian Cepoi, directorul școlii „Dimitrie Cantemir“, cu trei unități în țară, numărul de înscriși din această toamnă este aproape același de anul trecut (199, față de 192 în 2010).
El crede că tinerii care se înscriu la o postliceală o fac în primul rând pentru a avea acces pe piața europeană a muncii și că unul dintre motivele pentru care numărul de candidați nu a crescut este „că cei care se înscriu chiar vor să urmeze aceste specializări, pentru că au început să realizeze că România e o țară plină de economiști, psihologi, juriști etc. fără loc de muncă și că în toate țările cererea de absolvenți de postliceală, de școli de maiștri, de școli profesionale, de buni muncitori, în final, este mult mai mare decât cererea de absolvenți de facultate“.
Potrivit lui, pentru a fi eficientă, România are nevoie și de sculeri-matrițeri și prelucrători prin așchiere sau sudori. „Mă bucur că bacul a devenit în sfârșit selectiv. Din păcate, în momentul de față, cei care-ar fi fost buni maiștri au ajuns economiști, iar cei care-ar fi fost buni muncitori au ajuns în servicii“, mai spune Lucian Cepoi.

Alții au remarcat o oarecare creștere a înscrierilor, însă prea târziu. Gheorghe Avram, directorul Fundației Aisteda (din spatele Școlii Postliceale de Turism și Servicii), spune că „ultima generație a școlii postliceale a absolvit în 2011. Chiar și așa, pot să confirm o creștere semnificativă a solicitărilor de înscriere, chiar dacă nu le mai putem onora“.
Totuși, nu regretă că a decis închiderea școlii tocmai în acest an, când „bazinul de recrutare“ era mult mai mare decât în trecut: „Este un risc semnificativ să încerci să construiești ceva de durată pe un astfel de eșafodaj, deoarece criteriile de alegere profesională nu se reflectă în realitate. Mai degrabă, această creștere de solicitări are drept cauză nevoia de înscriere într-un program educațional, și nu neapărat urmarea și finalizarea acestuia“.

Statul le oferă un ajutor minim

„Ori vor rămâne acasă pe banii părinților, ori vor reuși să plece în afara țării, deși nu cred că este prea mare cerere pentru ei în perioada aceasta, ori se vor înscrie la șomaj, sau, realist și trist în același timp, unii dintre ei vor ajunge în închisoare“, spune acrit un profesor care, motivând duritatea afirmației, preferă să rămână anonim. Să sperăm că, în legătură cu acest din urmă punct, se înșală. Până una-alta, cei mai mulți dintre ei au luat calea agențiilor de ocupare a forței de muncă, de unde pot spera la o indemnizație lunară de 250 de lei timp de jumătate de an. Foarte puțini au căpătat până acum acces la această finanțare, întrucât, pe de o parte, la indemnizație nu pot avea acces decât la 60 de zile de la absolvire, pe de alta pentru că, așa cum declară reprezentanții ANOFM, totuși, majoritatea încă speră să-și găsească de lucru.  

2.000 de lei
este taxa anuală medie impusă de școlile postliceale private. Pentru toate facultăţile Universităţii din Bucureşti, taxa este de 3.100 lei.