Tocmai ați reușit achiziționarea clădirii din Piața Romană nr. 7, una dintre cele mai celebre clădiri lăsate de izbeliște din București. Ce planuri aveți cu acest spațiu?
 
Aceasta clădire istorică a fost construită în 1903, cu 10 ani înainte de Academia de Studii economice și, conform planurilor arhitectului Grigore Cerchez, a fost gândită ca o prelungire a ASE-ului. Acum, după foarte multe eforturi realizate în ultimii ani, am reușit s-o achiziționăm. Planurile noastre legate de acest spațiu vizează o extindere a universității – intenționăm să facem aici clase de stadiu, amfiteatre, birouri pentru salariați. Ca orizont de timp este greu de estimat în condițiile crizei actuale. Eu aș dori să reușim să facem rost de finanțare cât mai repede, mai ales în contextul în care alte două clădiri ale ASE, cea din Eminescu și corpul Ciberneticii, sunt prevăzute să intre în renovare, proces ce va  dura câțiva ani de zile. Din pacate, nu există niciun program de fonduri structurale care să acorde finanțare în acest scop. (potrivit informațiilor neoficiale, clădirea ar fi costat aproape 4 milioane de euro și, odată obținute toate avizele, dar și finanțarea necesare, va fi doborâtă, reabilitarea acesteia fiind, în momentul de față, cvasi-imposibilă. Terenul aferent clădirii este de circa 1.000 mp. După spusele rectorului ASE, amenajarea spațiului va reprezenta una dintre temele de disertatie ale studenților de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” – n.r.)

Doar 0,1% din veniturile ASE sunt realizate din sponsorizări, lipsa finanțării private fiind una dintre problemele majore ale sistemului de învățământ superior de la noi. Ce ar fi de făcut în această privință?

Așa cum văd eu lucrurile, atragerea de fonduri pentru procesul didactic ar trebui să ia forma colaborării cu diverse companii mari care să plătească taxele de școlarizare ale viitorilor angajați. De exemplu, o corporație ar trebui să vină la ASE să spună că dorește să angajeze cei mai buni 20 de studenți de la o anumită facultate, iar în schimbul acestui serviciu ei să achite costurile de școlarizare a acestor studenți. Avem deja câteva asemenea modele – de exemplu masteranzii de la cibernetică pot face un internship la Oracle România, ulterior putând fi angajați, compania plătind costurile pentru programele respective de master.
Aș dori să fac o paranteză: la nivel mondial, strategia universităților în condiții de criză este îndreptarea către finanțările private, planificarea cifrelor de școlarizare în funcție de cerințele companiilor, pentru ca banii să fie direcționați exact către zonele de interes.
Dar pentru aceasta eu am nevoie de un mix, de un învățământ mai aplicat, în funcție de ce se cere pe piața de muncă.

Prost stăm și la numărul mic de studenți străini, acesta fiind unul dintre criteriile internaționale importante în clasificarea universităților. Aveți vreo campanie de atragere a lor?

Avem mai multe masuri pentru atragerea acestora. De pildă, pentru anul acesta vor pleca 229 de studenți români și vor intraa 503 studenți străini. Internaționalizarea universității este unul dintre obiectivele noastre, și ca să atragem studenți străini trebuie să avem programe în limbi străine. De anul acesta vom avea șase programe în limba engleză, de unde până acum existau doar două.

După trei ani de admitere pe dosar, Academia de Studii Economice reintroduce, din acest an universitar, examenul scris. Faceți astfel notă discordantă față de restul instituțiilor de învățământ. Ce v-a determinat să reveniți la această variantă?

De trei ani, de când am renunțat la proba scrisă, calitatea studenților noștri a scăzut foarte mult, lucru ce se reflectă în primul rând asupra rezultatelor din sesiune. Să vă dau un exemplu: într-o serie avem studenți finanțați de la buget și studenți finanțați prin taxele plătite de ei. După sesiunea de examene se schimbă rolurile și, în funcție de rezultate, cei mai buni ocupă rolurile de la buget și ceilalți cad la taxă. Ei bine, în ultimii doi ani am ajuns în situații critice, în care ne-a fost imposibil să mai ocupăm locurile de la buget pentru cu nu erau destui studenți integraliști (condiția de bază pentru a trece de la taxă la buget este promovarea tuturor examenelor- n.r.).
Al doilea element care ne-a determinat a fost opinia studenților, care ni s-au tot plâns că „era mai bine înainte”. Și ei consideră că există două grupuri foarte eterogene de studenți – și că în orice grupă, dacă nu este o masă critică de studenți cu rezultate bune, grupa, per total, merge în jos.
Prin urmare, am făcut un sondaj de opinie în rândul studenților și profesorilor și, în medie, peste 80% au votat revenirea la examen.

În condițiile numărului mic de absolvenți de bacalaureat, dar și al răspândirii aproape generalizate a admiterii pe dosar în resttul sistemului universitar, nu vă temeți că veți asista la o scădere masivă a numărului de studenți?

Riscul pentru noi este foarte mare deoarece celelalte facultăți merg pe vechea abordare, a dosarului. Așa că am lansat mai multe măsuri: de pildă, în februarie am început un program de pregătire a candidaților pentru admitere, pentru matematică, economie și limbi străine. Și funcționează, în fiecare weekend avem trei amfiteatre pline. Estimăm că 800 de liceeni ne trec pragul la sfârșitul săptămânii. În momentul de față, lucrăm și la  o platformă online care să le permită să se autoevalueze.
În paralel, avem o pistă și pentru cei care nu vor să dea examen: astfel, la înscriere vor avea două opțiuni: cu sau fără probă scrisă, însă cei din ultima categorie nu vor avea acces decât la locurile cu taxă care rămân după distribuirea candidaților care au dat examen.

Plagiatul, durere de cap fără leac

Legat de celebra problemă a plagiatului, are ASE, în acest moment, un soft de detectare a lucrărilor copiate?

Avem în acest moment un soft de detectare a plagiatului – o platformă dezvoltată de o firmă specializată la care avem abonament și prin care sunt trecute toate tezele de doctorat. Din păcate aici sunt multe lipsuri: de exemplu, pentru a ne proteja mai ales de plagiatul intern, care este cel mai răspândit, ar trebui să încărcăm pe platformă toate tezele de doctorat din istoricul universității, ceea ce este foarte dificil.
O măsură, cred eu, mai eficientă, ar fi fost publicarea tuturor tezelor de doctorat, dar aici apare alt aspect, deoarece în unele din aceste teze se regăsesc inovații, deci intervine aici o problemă de drept de proprietate intelectuală.

Ați avut cazuri de plagiat în universitate?

În ultimii ani de zile eu nu am avut semnale în direcția aceasta, ceea ce mă face să cred că nu avem asemenea cazuri.

Din raportul Coaliției pentru Universități Curate, din 2009, reieșea că în 95% din universitățile autohtone sunt angajați mai mulți membri ai aceleiași familii. Cum stau lucrurile la ASE, in momentul de fata?

Sunt foarte multe familiii în ASE, unii s-au cunscut aici, și nu îi putem despărți doar pentru a combate nepotismul. Ceea ce putem face însă este să fim foarte atenți la conflictele de interese, să nu existe relații de subordonare.

În ce fel a fost afectată activitatea ASE de actuala lege a educatiei naționale?

Cea mai gravă problemă pentru noi a fost introducerea pensionării abrupte. Au fost foarte multe ieșiri din sistem fără a asigura din spate venirea altor oameni noi, și asta în timp ce toate concursurile erau blocate.
Alt aspect este  reprezentat de impunerea unor criterii de evaluare a cadrelor didactice neadaptate la specificul domeniului economic. Vă dau exemplul revistelor de cercetare de top, care sunt, în general, publicații specifice științelor exacte și mai puțin celor economice. E foarte greu ca în economie să mai descoperi acum ceva nou, inovativ.  

Academia de Studii Economice a realizat recent un sondaj în rândul a 750 de absolvenți (93% au terminat facultatea în 2012, 70% din participanți au încheiat ciclul de licență, 30% – masterat sau doctorat). Iată câteva dintre cele mai relevante rezultate:

Găsirea unui loc de muncă:
46% din respondenți au lucrat încă din timpul facultății
36% din absolvenți lucrează în momentul de față
28,5%  lucrează, însă își continuă și studiile
27,5% urmează un nou program de studii
41% nu și-au găsit încă loc de muncă

Durata găsirii unui loc de muncă:
35,7% – în mai puțin de trei luni de la finalizarea studiilor
12,4% – 3-6 luni de la absolvire

Din rândul celor care și-au găsit o slujbă,
50% lucrează în domeniul studiilor absolvite
27% lucrează în cu totul alt domeniu
23% lucrează într-un domeniu conex studiilor absolvite

Din rândul celor care lucrează în alt domeniu,
55,5% nu au găsit un loc de muncă în domeniul absolvit
15% au găsit un loc de muncă mai bine plătit în alt domeniu
11% au preferat să lucreze în alt domeniu

Cât de utile sunt pe piața muncii competențele dobândite în timpul facultății?
48% – utile și foarte utile
34,4% – neutru
17,4% – inutile și complet inutile