Prudenţa macroeconomică şi responsabilitatea fiscal-bugetară sunt principalele elemente după care se ghidează programul de guvernare al celui de-al doilea cabinet Ponta. Principii care sună bine, dar au un iz electoral, care ar fi fost mai potrivit pentru perioada electorală, nu după alegeri.
Printre obiectivele mai clare pe care guvernul Ponta le are se găsesc și reducerea cotei de TVA până la 19%, adică nivelul de dinainte de majorarea din 2010, o cotă progresivă de impozitare, cu praguri de 8%, 12% și 16%, reducerea contribuțiilor de asigurări sociale (CAS) cu cinci puncte procentuale, precum și un TVA redus la alimente, de 9%. Aceste obiective au însă un orizont de realizare până în 2016, ceea ce înseamnă că nu este cazul să ne așteptăm prea curând la reduceri. Cum 2013 va fi un an dificil pentru economie, prin prisma problemelor din zona externă și a unei reveniri foarte lente a economiei, este evident că nu vom asista la scăderi de taxe și impozite. Dimpotrivă, sunt câteva majorări pe care le știm deja, cum ar fi accizele la gaze naturale sau impozitele pe proprietate. Mai mult, și 2013 și 2014 sunt ani în care trebuie rambursată o mare parte a împrumutului de la FMI (cinci miliarde euro doar anul viitor), iar aceasta înseamnă că Guvernul va avea nevoie de orice sumă disponibilă.
Salariu minim ar putea crește la 1.200 lei
O măsură care ar putea fi introdusă mai repede este ridicarea salariului minim pe economie la 1.200 de lei. Mai repede, deoarece statul are, teoretic, avantaje din această majorare prin venituri mai mari la buget. Salariul minim afectează economia privată, nu angajații la stat, unde oricum banii din taxe și impozite doar se plimbă dintr-un buzunar în altul. Numai că economia s-ar putea să nu suporte o majorare atât de mare (circa 50% față de nivelul actual), ceea ce duce la un efect contrar, respectiv concedieri, insolvențe, falimente și închideri voluntare de firme.
La categoria „wishful thinking“ (confundarea dorințelor cu realitatea), găsim o creștere economică medie anuală de 3% în perioada 2013-2016. Nicio prognoză actuală nu indică o creștere PIB de 3% nici anul viitor și nici în 2014. De asemenea, se dorește accelerarea ritmului de cheltuire a fondurilor europene „pentru a ajunge la o rată de absorbție în intervalul 50%-80% până la decembrie 2015“. Pe lângă faptul că nicio țară europeană nu a reușit o absorbție atât de mare, România se află, încă, la nivelul de câteva procente. Cu alte cuvinte, ar fi o adevărată minune să reușim să atragem atâtea fonduri europene.
Guvernul intenționează să reducă și numărul de plăți fiscale până la jumătate, dar aici avem din nou o paradigmă imposibil de modificat în absența unei reforme reale a sistemului fiscal. Un lucru care ar fi ușor de aplicat și chiar ar ajuta IMM-urile este aplicarea controlului financiar de fond doar o dată la trei ani și utilizarea principiului „o singură dată“ pentru a elimina solicitările adresate companiilor mici și mijlocii de către o instituție publică de a depune documente emise de alte instituții.
Principalele proiecte de infrastruc­tu­ră luate în calcul în acest program de guvernare sunt: Autostrada București-Ploiești-Brașov (tronsonul Comarnic-Brașov), Autostrada Sibiu-Râmnicu Vâlcea, linia ferată de mare viteză pe Coridorul IV Paneuropean (Arad-Timișoara-Caransebeș, Drobeta Turnul Severin-Craiova-Calafat) și Canalul Dunăre-București. Din păcate, nu mai este nevoie să ne amintim de câte ori au fost anunțate aceste proiecte (cu excepția ultimului) și cât de „repede“ au fost puse în practică. Vom afla curând, din primele luni ale anului viitor, în ce măsură va fi realizat programul economic de guvernare al USL. Şi cât de mari sunt promisiunile cu iz electoral.

3%
este creșterea medie anuală a PIB pentru perioada 2013-2016 în programul de guvernare, nivel utopic în condițiile în care încă ne luptăm cu recesiunea