Fiecare guvern din lume impune limite libertății politice. Protestatarii anticapitalism din Londra și New York sunt îndepărtați brutal din stradă.
Provincia canadiană Quebec, confruntată cu manifestări dure ale studenților, a aprobat o ordonanță care impune organizatorilor amenzi de până la 35.000 de dolari. Politicienii din întreaga lume încearcă din răsputeri să oprească pirateria online sau propaganda jihadistă, de exemplu. În majoritatea democrațiilor, defăimarea statului este pedepsită penal, iar legislația americană prevede chiar că activitatea „agenților străini“ trebuie monitorizată și dezvăluită.
Abordarea președintelui rus Vladimir Putin pare a fi aceeași ca a altor lideri internaționali, iar în ultimele luni, parlamentul a promulgat (sau urmează să o facă) patru legi în acest sens. Una dintre ele prevede acordarea de amenzi consistente atât organizatorilor, cât și participanților la mitingurile ilegale. Alta aprobă crearea unei liste negre a site-urilor web „dăunătoare“. A treia crește pedepsele în cazul defăimării, iar ultima obligă organizațiile nonprofit să declare orice sursă străină de finanțare și, în cazul în care o acceptă, să se autoclasifice drept „agenți străini“. Măsuri ce vin în continuarea firească a retoricii antioccidentale a domnului Putin, care descrie Rusia ca pe o fortăreață sub asediu, iar pe oponenții regimului său, ca inamici externi. 
Represiunea ca semn al slăbiciunii
Formulate extrem de vag și promulgate într-un timp neverosimil de scurt, aceste legi ar reprezenta un motiv de îngrijorare chiar și într-o țară care știe ce este statul de drept și presa liberă. În acest caz, situația este mult agravată de felul în care funcționează instituțiile și agențiile de stat din Rusia.
În principiu, acestea servesc propriile interese, nu sunt supuse niciunor sancțiuni și acționează fără scrupule la ordinele de sus – sunt, pe scurt, adevărate focare de corupție.
Așa se explică și rezultatele neconcludente ale anchetelor demarate în cazul nenumăratelor abuzuri care au marcat precedentul mandat al lui Putin, cum ar fi decesul în închisoare al lui Serghei Magniţki, un avocat opus regimului. Așa că rușii au toate motivele să se teamă că noile norme vor fi puse în aplicare selectiv și inechitabil.
Putin merge simultan pe două piste: încearcă să-și țină departe dușmanii și, în același timp, vrea să le demonstreze suporterilor săi că are în continuare voința necesară ­să-și pună Duma la picioare. Cu toate acestea, nu reușește să-și ascundă anumite slăbiciuni.
În trecut, purtat de valul unei popularități extraordinare și a veniturilor uriașe din petrol și gaze, își permitea să treacă cu vederea protestele neînsemnate ale opoziției. Ignora mai ușor și criticile din mass-media: felul în care era ridicat în slăvi de posturile publice compensa aceste mici înțepături. Acum, însă, modelul de funcționare al regimului său, bazat pe obținerea de beneficii de pe urma centralizării puterii și, mai ales, a resurselor naturale, este privit cu suspiciune.
Pentru clasa medie urbană, nerespectarea fățișă a legii este de neiertat. Iritantă este și subordonarea totală a presei, precum și aroganța vădită a liderilor politici, manifestată în manipularea grosolană a voturilor sau în schimbul obraznic de posturi între Vladimir Putin și Dmitri Medvedev.
Interesantă este incapacitatea auto­rităților de a găsi un răspuns potrivit la această lipsă generalizată de încredere. Mulți oameni din interiorul regimului știu că este nevoie de schimbare, însă și mai mulți se tem de implicațiile unei răsturnări de situație: o presă liberă sau o procuratură independentă ar pune întrebări extrem de incomode cu privire la corupția și violența din ultimii 12 ani.
Așa că Rusia se îndreaptă cu viteză în direcția greșită, care aduce izbitor cu trecutul său comunist și care o îndepărtează de valorile europene de care aparține de fapt. Este puțin probabil ca această deviere să dureze prea mult. Măsuri absurde, precum încarcerarea liderilor opoziției, vor scoate și mai mulți oameni în stradă. Iar înăbușirea violentă a protestelor nu este o soluție.

Formulate vag și promulgate într-un timp neverosimil de scurt, aceste legi ar reprezenta un motiv de îngrijorare chiar și într-o țară care știe ce e acela stat de drept și presă liberă.