Raportul FMI compară trei mijloace de creştere a viabilităţii finanţării pensiilor: creşterea vârstei de pensionare, scăderea pensiilor şi majorarea cotizaţiilor.

‘Majorarea vârstei de pensionare este mijlocul cel mai eficace’ dacă un anumit guvern nu doreşte să dăuneze creşterii, apreciază experţii FMI.

‘În medie, în funcţie de regiuni, creşterea vârstei de pensionare cu doi ani ar majora PIB-ul cu aproximativ un punct procentual pe termen scurt şi mediu şi cu 4,25 puncte procentuale pe termen lung, reducând cu 30 de puncte procentuale nivelul datoriei publice raportat la PIB’, precizează FMI, apreciind ţările care au recurs la această măsură.

De la ultimul raport al Fondului, în urmă cu şase luni, ‘principalele evoluţii în acest domeniu au fost adoptarea de către Grecia, în iulie, şi de către Franţa, în octombrie, a reformei pensiilor, care a ameliorat considerabil fundamentele bugetare pe termen lung în aceste ţări’, precizează reprezentanţii FMI. Cele două ţări au crescut vârsta de pensionare, fixată iniţial la 60 de ani, la 65, respectiv 62 de ani.

În Franţa, guvernul s-a felicitat pentru poziţia FMI asupra acestei chestiuni, care a suscitat în octombrie o vastă dezbatere în clasa politică. Directorul general FMI, unul din posibilii candidaţi la alegerile prezidenţiale din Franţa în 2012, s-a declarat favorabil, în luna mai, ajustării vârstei de pensionare în funcţie de speranţa de viaţă şi dificultatea muncii prestate.

Te-ar putea interesa și: