Sub 1,7 milioane de locuințe, din cele aproape 8,8 milioane, erau asigurate, la finele lunii mai, în România. Este o cifră îngrijorătoare care reflectă perfect ineficiența unei legi care, deși obligă oamenii să își facă asigurare, a condus, în realitate, la înjumătățirea procentului de case protejate printr-o poliță. Dacă în 2009 peste 40% din locuințe erau asigurate, astăzi, la opt ani de la înființarea Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor, nici 20% din case nu mai sunt protejate.

Chiar dacă firmele de asigurare o spun doar cu jumătate de gură, principala cauză a acestei evoluții nu este nici sărăcia populației (mai pregnantă în 2009-2010, adică ani de criză, decât în prezent) și nici lipsa de educație (pe care românii nu o puteau pierde, atât timp cât în 2009 arătau că o au). Principalul motiv al scăderii nivelului de asigurare este tocmai înființarea PAID și modificarea legii în așa fel încât nicio asigurare de locuință să nu se poată încheia înainte de a cumpăra și polița obligatorie. Aceasta a însemnat îngreunarea procedurilor, creșterea costurilor, apariția unei concurențe neloiale și, în final, reducerea spre zero a interesului asigurătorilor și brokerilor pentru a vinde polițe de locuință. 

Dezastrul asigurărilor obligatorii

Mai mult, spre deosebire de 2009, când toate asigurări erau facultative și acopereau, deci, întreaga valoare a locuințelor asigurate oferind și acoperire pentru majoritatea riscurilor la care erau expuse, astăzi, peste 60% din polițe sunt cele obligatorii, care se rezumă la o acoperire de 20.000 de euro acoperind doar riscurile de cutremur și inundație. Cu alte cuvinte, în realitate, dezastrul provocat în piață de apariția PAID este chiar mare decât arată gradul de cuprindere în asigurare. Practic, numărul polițelor facultative, singurele suficient de acoperitoare, a scăzut de la peste 2 milioane în 2009 la 700.000 în 2017. 

Când și-a construit strategia până în 2020, PAID avea, totuși, gânduri mari. Cu votul și sub semnătura acționarilor, managementul instituției își propunea nici mai mult nici mai puțin decât atingerea unui nivel de cuprindere în asigurare de peste 60%. La nici un an de la adoptarea strategiei, Nicoleta Radu Neacșu, directorul PAID, avea să recunoască faptul că acest nivel este imposibil de atins. De ce are dreptate directorul PAID?

 

În primul rând pentru că instituția pe care o conduce este legată de mâini și de picioare. PAID nu este, de fapt, o firmă de asigurare, pentru că PAID nu poate, legal, nici să își calculeze primele în funcție de riscurile asumate (caracteristica definitorie a oricărei societăți de asigurare) și nici să vândă polițele altfel decât prin intermediul acționarilor rămași în viață (Astra și Carpatica, adică 20% din capital, s-au dus) sau a celor câtorva parteneri total dezinteresați. 

În al doilea rând, PAID nu poate ajunge la 60% cuprindere în asigurare din simplul motiv că acționarii săi nu doresc acest lucru. Dacă portofoliul PAID ar crește mult peste nivelul de 1,6-1,7 milioane de polițe, acolo unde pare că acționarii se simt confortabil, atunci ar fi necesară aproape sigur o majorare de capital, pentru a respecta cerințele de solvabilitate. Deși nu este o societate de asigurări, PAID este supravegheată de ASF ca și cum ar fi, motiv pentru care, cu cât riscurile asumate sunt mai mari, cu atât ea trebuie să facă dovada că le poate acoperi. 

Acoperirea riscurilor se poate face prin reasigurare (PAID are un program destul de bun, care acoperă daune potențiale de 900 de milioane de euro, dar care a ajuns la un maxim de potențial și ar putea chiar să nu fie suficient) și/sau prin capital propriu. În condițiile unei creșteri substanțiale a portofoliului, fără o majorare a tarifului, creșterea capitalului ar fi obligatorie. Cu atât mai mare ar fi efortul acționarilor rămași, cu cât Astra și Carpatica, care dețineau 20% din capital sunt astăzi în faliment.

Soluție de avarie

Lipsa capitalului și a dorinței de a aduce capital este motivul pentru care acționarii se împotrivesc creșterii subscrierilor și adoptării soluțiilor necesare acestei creșteri. Totuși, la nivelul ASF există un curent care susține ca PAID să se deschidă către brokeri. Doar așa pot crește vânzările dar și dispersia polițelor, având în vedere că astăzi 40% din asigurări sunt în București și câteva orașe mari din Transilvania, în timp ce regiuni ca Bucovina sau Moldova, expuse la cutremur, au procente insignifiante de asigurare. Au existat, în acest sens, mai multe întâlniri, inclusiv în prezența conducerii executive a Pool-ului.