Pentru realizarea acestui top au fost atribuite fiecărui județ și Capitalei între una și cinci stele pentru fiecare din cele 15 criterii utilizate. După care, evident, s-a făcut media, iar rezultatul îl puteți vedea în tabelul alăturat.

Au fost luate în calcul date de ordin economic (salariul mediu, rata șomajului, PIB pe cap de locuitor, gradul de dezvoltare al comerțului modern, nivelul prețurilor din sectorul imobiliar), demografic (sporul natural, căci acesta indică, cel puțin parțial, cum va arăta viitorul respectivului județ, și speranța de viață) și educațional (procentul populației cu studii superioare și numărul de studenți).

Au fost, de asemenea, utilizate statistici privind rata criminalității, accesul la infrastructura de transport rapidă (aeroporturi, autostrăzi, căi ferate modernizate), densitatea rețelelor edilitare, numărul și diversitatea instituțiilor culturale, dar și informații privind clima sau distanțele până la o serie de puncte de interes (mare, munte, granița de vest). Majoritate a datelor provin de la Institutul Național de Statistică și de la Comisia Națională de Prognoză.

 

Nu avem pretenția că acest top este realizat în mod științific, nici că am epuizat criteriile care ar putea fi luate în calcul și nici că el se potrivește oricui. Pentru destulă lume accesul la o viață culturală dinamică sau numărul de kilometri până la mare sunt cu siguranță mai puțin importante decât prețurile din piață. Unora s-ar putea să nu le pese de existența mall-urilor, a autostrăzilor sau chiar a rețelelor de apă și canalizare, iar pentru alții s-ar putea ca pur și simplu o climă mai rece și mai bogată în precipitații să fie de preferat uneia mai călduroasă și mai aridă.
La extreme

Totuși, utilizând criteriile men­ți­onate mai sus, se pare că pentru o persoană activă, cu un stil de viață modern și cu așteptări peste medie, cele mai potrivite sunt, în ordine, Capitala și județele Timiș, Ilfov, Cluj și Constanța. Bucureștiul, cu o medie de 4,3 stele, punctează la criteriile economice, educaționale, demografice, culturale și de infrastructură, în timp ce pierde puncte la prețurile din imobiliare, rata criminalității și distanțele până la munte, Litoral sau frontiera de vest.

 

 

 

 

Timișul (3,9 stele) stă cel mai bine la rata șomajului, accesul la comerțul modern, la infrastructura de transport și la rețelele edilitare și mai prost la rata criminalității și piața imobiliară. La rândul său, județul Ilfov (3,8 stele) are patru și cinci stele în zona economică, cea a criminalității și cea a infrastructurii de transport, dar este penalizat în zona educațională sau în cea a prețurilor din imobiliare. Tot în zona imobiliare pierde puncte și ocupantul locului patru, județul Cluj (3,6 stele). Acesta ia o singură stea și la rata criminalității (301 persoane condamnate definitiv la 100.000 de locuitori, respectiv locul al doilea în țară) și doar două stele la criteriul climă. În rest, județul performează foarte bine în zona economică, educațională și culturală.

La coada topului nu avem, de fapt, nicio surpriză. Cel mai puțin dezirabil pare a fi Teleormanul, cu o medie de 1,7 stele, care a primit cinci stele doar la criteriul prețuri imobiliare și patru pentru climă, în rest fiind cotat cu una sau maxim două la toate capitolele. O poziție mai sus se află Botoșaniul, cu 1,9 stele, devansat de Mehedinți, Giurgiu și Călărași (toate cu medii foarte apropiate de două stele).

Nimic nu se schimbă

Ce ne mai arată clasamentul realizat de Capital? Dacă scoatem din calcul Bucureștiul și Ilfovul, care au o situație aparte, vedem că nu s-a modificat (aproape) nimic față de alte analize similare: în continuare județele din jurul orașelor mari, cu tradiție în zona de business, de educație, de cultură sau de inițiativă civică, performează semnificativ mai bine decât cele mai slab populate, mai prost situate geografic, cu un nivel antreprenorial mai scăzut, cu o forță de muncă mai slab pregătită și cu locuitori mai dependenți de autorități.

În același timp, nu este deloc surprinzător că doar patru din ultimele douăzeci clasate sunt județe dinăuntrul arcului carpatic (Bistrița-Năsăud, Harghita, Covasna și Sălaj). Diferența dintre Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș, pe de o parte, și Oltenia, Muntenia și Moldova, pe de alta, rămâne mare și, în unele situații, pare chiar a se accentua. Merită subliniat că cele patru județe pomenite mai sus se încadrează aproape perfect în descrierea de mai sus: populație redusă, izolare geografică și/sau etnică, forță de muncă insuficient calificată, dependență mai mare de stat.

Există vreo șansă ca această si­tuație să se schimbe? Cu si­gu­ranță nu peste noapte și cu sigu­ranță nu în mod radical. Totuși, crearea unor poli de dezvoltare locali, prin modernizarea infrastructurii de transport și de utilități publice, dar și a celei educaționale, de sănătate sau de telecomunicații în zone aflate azi la coada clasamentului ar putea crește atractivitatea lor în ochii investitorilor, dar mai ales în cei ai localnicilor. Întrucât principala problemă în zone precum Teleorman, Botoșani, Me­he­­dinți sau Sălaj o reprezintă migrația în masă spre locuri precum București, Iași, Craiova ori Cluj Napoca. Iar atâta vreme cât acest flux, format cu precădere din tineri, nu se va domoli, motivele de optimism tind spre zero.