Website-ul britanic popular HousePriceCrash.co.uk a anunţat ”spectacolul” celei mai sărace ţări din UE care spune clubului monedei unice ”Hai, mai slăbeşte-mă”. ”Russia Today”, ”purtătorul de cuvânt” de limbă engleză al Kremlinului a recurs la un ‘expert financiar’, care a caracterizat poziţia Bulgariei drept: ”Nu vrem euro al vostru deoarece marele vostru proiect este profund defectuos, este construit pe nisip, e o catastrofă’.

De fapt nu este ceea ce a spus Bulgaria. Djankov a declarat pentru WSJ: ‘Populaţia vrea pe bună dreptate să ştie pe cine va trebui să salvăm cu bani atunci când vom adera. Este prea riscant pentru noi şi nu este nici sigur care sunt regulile şi ce sunt susceptibile să devină într-un an sau doi’.

E greu să combaţi aceste preocupări. Dar ele nu neagă ideea că economii disparate pot partaja o monedă unică. Poziţia Sofiei reflectă evoluţii recente din Europa, care au văzut lideri din zona euro folosind crizele cheltuielilor din state mediteraneene drept motiv de a face bucăţi acordurile fondatoare ale monedei unice, mai ales prevederea de a nu acorda ajutoare de salvare şi îndreptarea cu paşi mici spre o uniune fiscală alături de uniunea monetară.

Cine crede că acest lucru pare fără importanţă practică, atunci să aibă în vedere faptul că, în timp ce informaţia venită de la Sofia săptămâna aceasta înseamnă că optează împotriva aderării la Mecanismul European al Ratelor de Schimb oficial, Sofia îşi menţine fixarea cursului monedei leva faţă de euro.

De ce? Pentru că a funcţionat, subliniază WSJ. Bulgaria a adoptat o rată de curs fixă în 1997- iniţial fixând leva faţă de marca germană – după ce Banca centrală a răspuns la prăbuşirea URSS iar sistemul bancar bulgar cu o serie de deprecieri. Inflaţia a fost cu cifre triple, iar în 1996 leva a scăzut cu 560%. Până la sfârşitul acelui an, venitul mediu din Bulgaria a fost de sub 30 de dolari pe lună – insuficient pentru a cumpăra produsele de bază ale gospodăriilor.

Fiecare leva în circulaţie a fost de atunci susţinută 100% de rezervele valutare de la Banca Naţională – mai întâi marca germană – iar din 1999 euro. Acest aranjament este cunoscut drept consiliu monetar şi este mult mai puternic decât o simplă fixare a cursului valutar, deoarece, în principiu, sub un consiliu monetar Banca centrală poate face faţă oricărui atac speculativ asupra leva acceptând leva în schimbul euro pe care banca îi deţine în rezerva sa.

Salariile medii reale au crescut cu peste 1.000% de când Bulgaria a înfiinţat consiliul monetar, la peste 400 de dolari pe lună astăzi. Reformele economice au permis şi încurajat câştigurile reale de productivitate, nu inflaţie, care a fost limitată la o singură cifră aproape în fiecare an începând din 1997.

Consiliul monetar din Bulgaria a obligat, de asemenea, guvernul ţării să controleze cheltuielile, în contextul în care Banca centrală nu este liberă să tipărească bani pentru a sprijini împrumuturile guvernamentale. Bulgaria astăzi nu numai că ar îndeplini criteriile Tratatului de la Maastricht pentru aderarea la zona euro, ci ar fi şi unul dintre membrii-star, cu datoria publică de mai puţin de 20% din PIB. Semnatarele Tratatului de la Maastricht au convenit constrângeri fiscale similare, dar le-au încălcat încă de la început. Rata fixă a Bulgariei faţă de euro şi cerinţele sale interne de rezerve au eliminat această alegere.

Economistul Steve Hanke de la Universitatea Johns Hopkins, care a proiectat consiliul monetar din Bulgaria şi alte câteva ţări est-europene în anii 1990, spune că a recomandat luni de zile ca Sofia să rămână în afara euro. Dar acest lucru ‘nu are nimic de-a face cu moneda euro aflată în pericol’, a declarat Hanke pentru WSJ. ‘Sunt o parte din ceea ce eu aş numi zona euro unificată’, ceea ce înseamnă că obţin avantajele uniunii monetare a Europei fără a fi nevoie să se alăture uniunii politice sau fiscale.

”Leva este o clonă a monedei euro ‘, a adăugat Hanke. ‘Este la fel ca euro. Nu este vorba de o moţiune de cenzură privind euro, ci o reafirmare a suveranităţii proprii de a-şi controla propriul regim monetar’, precizează economistul american. Doar atât, adaugă WSJ.
SURSA: Agerpres