Într-o astfel de ţară liniştită, oferta lui Patriciu de a cumpăra Palatul Victoria, sediul Guvernului, n-ar mai părea o extravaganţă.

Îmi doresc o ţară liniştită. O ţară în care să deschid televizorul şi să nu văd numai atâtea scandaluri şi certuri. O ţară în care primul-ministru şi preşedintele să colaboreze, să fie prieteni buni între ei şi fiecare cu Sorin Ovidiu Vîntu, cu Dan Voiculescu şi cu Dinu Patriciu, adică cei care deţin ziarele şi televiziunile din România. Pentru că acolo se vede scandalul. Armonia dintre cei trei şi puterea executivă  ar putea aduce peste ţară armonia pe care o aştept. Într-o astfel de ţară, miniştrii ar putea fi numiţi rapid, din rândul oamenilor paşnici, care nu fac scandal, care nu creează permanent conflicte, care iniţiază şi semnează hotărâri de guvern corecte.

Guvernele astfel constituite ar fi aprobate fără probleme în parlament, nu ar mai exista moţiuni de cenzură, nu am mai vedea guverne dărâmate prin moţiuni. Nici crize politice nu am mai avea, sindicatele nu ar mai ieşi în stradă, cuvântul grevă ar fi scos din dicţionare. Liderii sindicali s-ar putea concentra asupra afacerilor şi a consiliilor de administraţie din care fac parte.

Un suav triunghi amoros s-a înfiripat deja: Crin Antonescu spune că l-ar vrea premier pe Dinu Patriciu, acesta îl împinge în faţă sfios şi cu modestie pe Mircea Geoană, un Tony Blair, un liberal cu o blană groasă de social-democrat, cum îl alintă Patriciu. Într-o astfel de ţară liniştită, oferta lui Patriciu de a cumpăra Palatul Victoria, sediul Guvernului, n-ar mai părea o extravaganţă; şedinţele de guvern vor putea fi găzduite în condiţii de deplină securitate şi la preţuri avantajoase la sediul Grivco,  acolo unde s-au cimentat prietenii şi s-au făcut jurăminte adolescentine BFF (best friends forever).

Într-o astfel de ţară, n-ar mai trebui suspendat preşedintele, riscându-se apoi ridiculizarea parlamentului în referendumuri scumpe care tulbură poporul. Orice fel de referendum va fi interzis prin lege. Preşedintele trebuie să facă obligatoriu parte din frăţie. Astfel, stafia dictaturii nu va mai bântui peste ţară; democraţia şi binefacerile ei vor putea fi gustate, în sfârşit, de către toţi românii. Ziariştii vor redeveni liberi, nu se vor mai simţi obligaţi de conştiinţă  să-i înjure pe adversarii patronului lor şi nu li se vor mai înjumătăţi lefurile. Nimeni nu se va mai referi la jurnalişti folosind cuvinte cum ar fi găozar sau ţigancă împuţită. Libera iniţiativă nu va mai fi ţinută în zăgazuri, orice antreprenor, mulţumită principiului egalităţii de şanse, va putea concura liber şi neîngrădit cu Vîntu, Patriciu sau Voiculescu. Justiţia va redeveni ce a fost cândva şi chiar mai mult decât atât; doamna Lidia Bărbulescu va definitiva reforma justiţiei şi va anula noile coduri, civil şi penal, aprobate în mod abuziv de un parlament constrâns prin asumarea răspunderii guvernamentale. Pe toate dosarele demnitarilor se va da rapid, din oficiu, NUP, ca semn al reconcilierii şi pentru a fi lăsaţi să lucreze în linişte, fără stres. Eu vreau o ţară liniştită…

Te-ar putea interesa și: