Votul obligatoriu, o soluție ineficientă pentru România, cred sociologii

Despre votul obligatoriu în România, explicația sociologilor. România se confruntă cu o rată de participare la vot scăzută. Când s-au confruntat cu aceeași problemă, alte state, precum Belgia și Singapore, au decis să impună votul obligatoriu, absența la urnele de vot fiind sancționată contravențional. Sociologii spun, însă, că, în cazul României, votul obligatoriu ar fi o soluție nepotrivită și dificil de realizat.

Listele electorale actuale numără peste 18 milioane de persoane cu drept de vot în țară și aproape un milion de persoane în străinătate, dar prezența la vot a ajuns, în ultimii ani, la puțin peste jumătate. Sociologii estimează, acum, la turul doi, o prezență la vot de circa 60%. Potrivit unui sondaj de opinie, aproape un sfert din electorat (27,1%) este indecis sau reticent să-și declare opțiunea, iar 14% refuză să participe la vot.

Ca să evite asemenea situații, aproximativ 20 de țări le impun alegătorilor prezența la vot. În unele țări, legea este strict aplicată, cu sancțiuni contravenționale, în timp ce în alte state, obligativitatea la vot este mai degrabă simbolică. De exemplu, cei care nu votează fără un motiv justificat în Australia pot fi amendați cu până la 170 de dolari australieni.

Sociologii susțin însă că astfel de măsuri ar fi nepotrivite pentru România și dificil de realizat pentru că autoritățile române nu dispun de date precise privind numărul real al cetățenilor români cu drept de vot în fiecare localitate.

„Astăzi, când vorbim, mi se pare imposibil de pus în practică un astfel de lucru pentru că, din păcate pentru noi, nu avem date reale despre populația cu drept de vot reală din fiecare localitate din această țară. Și atunci, obligativitatea care trebuie să vină ca o formă de pedeapsă, că e o amendă, oricare ar fi forma de pedeapsă, ne trezim după un scrutin electoral că vor fi amendați foarte mulți oameni care au decedat, oameni care nu mai trăiesc în România de zeci de ani.

În mod evident, o prezență cât mai mare la vot ar aduce un plus de legitimitate și ar mai opri din dezbaterile sterile de după victoria unui candidat legate de legitimitatea acestuia, însă astfel de condiționări ar aduce o reacție negativă din partea cetățenilor.

În Grecia și în Belgia, de exemplu, sunt niște amenzi mici care fac o mare parte a populației oricum să nu participe la vot pentru că nu îi deranjează. Sunt mai degrabă niște pedepse minimale, dar e tot o chestiune care ține de simțul civic și de obișnuința cetățeanului de a participa la vot”, a precizat sociologul Vladimir Ionaș de la Avangarde pentru „Adevărul”.

Prezența reală la urnele de vot a românilor ar depăși, de fapt, 60%

Totuși, sociologul Remus Ștefureac de la Inscop spune că prezența reală la urnele de vot a românilor ar depăși, de fapt, 60%.

„Noi trebuie să fim și corecți atunci când raportăm și analizăm cifre, pentru că e facil să facem o comparație de tipul prezența în România e 50% și în Germania e 70%. Numai că această comparație este incorectă. Și e ca și cum am compara mere cu pere, dintr-un motiv foarte simplu. Noi avem un număr de cetățeni care sunt înscriși pe listele electorale permanente, aproximativ.

Noi știm că milioane bune – că sunt 3, că sunt 4, că sunt 5, nu trăiesc pe teritoriul României. Șansele realiste ca acești cetățeni care votează să poată să ajungă la urne fizic, să voteze, sunt evident mai mici decât șansele cetățenilor care locuiesc în România. (…) Prezența la vot, atunci când vorbim de 50-55%, în realitate este o prezență mare raportată la populația care trăiește pe teritoriul României, prezența este de fapt de 60-65%.”

La rândul său, Remus Ștefureac este de părere că legitimitatea trebuie să fie naturală, condiționările creând doar dezavantaje în privința politicii din România. El crede că ar fi „cea mai nefericită decizie, luarea unor măsuri punitive care să determine o prezență mai mare.”

Potrivit spuselor sale, în România, „e un alt tip de cultură”, de aceea, el nu crede că ar rezona bine la astfel de chestiuni. Atunci când avem restricții evidente impuse organizațiilor politice, să venim cu măsuri punitive la adresa cetățenilor ar însemna și conservarea unei clase politice, poate uneori expirată, uneori inadecvată, spune el.

„Nu cred că, cel puțin raportat la cultura, să spunem, modelele culturale din spațiul românesc ar funcționa o astfel de chestiune. Nu cred în obligații, pentru că legitimitatea este una naturală, nu obligată, nu impusă, nu simulată prin sancțiuni. Nu cred în astfel de stimulente.”