Pragul de deținere de la SIF-uri, listarea companiilor de stat, teama de măsuri discreționare ale acționarilor majoritari (inclusiv în companiile în care statul român este majoritar) – acestea sunt principalele probleme pe care brokerii trebuie să le rezolve pentru ca Bursa de Valori București (BVB) să nu dispară de tot din țara noastră.

Începând cu 2007, fiecare an următor era văzut drept „anul listărilor“ la BVB. Companii de stat, societăți private, fonduri de investiții, firme internaționale – toate erau așteptate să vină „anul viitor“. Și de fiecare dată investitorii au fost dezamăgiți, iar listările s-au tot amânat. Nici acest sfârșit de 2011 nu face excepție: pentru 2012 sunt preconizate o mulțime de listări. Dar nu se mai miră nimeni dacă niciun investitor nu mai crede în „poveștile“ brokerilor și oficialilor bursei.

„Dacă ne raportăm la piața din Polonia, companiile de la noi sunt cu 50% subevaluate. Și cum cele două piețe sunt similare din perspectiva evoluției, diferența poate fi explicată de ineficiența pieței, cauzată de stadiul slab de dezvoltare“, a declarat Dumitru Beze, președintele Asociației Investitorior pe Piața de Capital (AIPC), la conferința „Liberalizarea pieței de capital“, organizată de AIPC.

Ne amăgim cu SIF-urile

Reprezentantul investitorilor a adăugat că, din cauza subevaluării, statul român pierde nu mai puțin de 300 milioane euro din listările anunțate și evaluate la circa un miliard de euro. Dumitru Beze are dreptate când vorbește de subevaluare, dar problema este mult mai simplă: când numărul cumpărătorilor este mic, nu există cerere. Fără să mai vorbim de riscurile asociate regiunii, Uniunii Europene, economiei în dezvoltare etc.

Numărul investitorilor activi de la BVB a coborât la sub 3.000, cel mai redus nivel de după 2005, dintr-un total de peste 90.000 de acționari înregistrați. Spre comparație, Bursa de la Varșovia are aproximativ 1,5 milioane de investitori înregistrați, obținuți în principal prin programul de privatizare prin listare, derulat de autoritățile poloneze.

Brokerii noștri nu se concentrează însă nici asupra atragerii de noi investitori, nici de emitenți. Pare suficient să ceri statului ca privatizările parțiale să includă prețuri cu discount pentru micii investitori, o ofertă care nu vine însă de la nicio companie privată.

S-a obținut, după ani de „lupte“, majorarea pragului de deținere la SIF-uri. Măsură cerută atât de insistent în ultimul timp, încât dă senzația că, gata, de acum vom vedea și creșteri și lichiditate! Oare?! Listarea Fondului Proprietatea a fost cerută cu la fel de multă insistență. După cinci ani de când ar fi trebuit listat, Fondul a ajuns la cota BVB. Numai că succesul așteptat nu a venit. Cotația FP s-a tot dus în jos, iar lichiditatea pieței a crescut, dar nu până la nivelul prognozat.

Luptă pentru o miză imaginară

Între brokerii din piață se duce, în prezent, o luptă ascunsă pentru preluarea șefiei executive ce urmează a fi decisă în ianuarie anul viitor. Cu aceeași miză: o eventuală fuziune cu Bursa de la Sibiu, controlul asupra comisioanelor percepute, liberalizarea pieței (conturi globale etc.) Din păcate, lupta pare să nu mai aibă sens. Dacă numărul de emitenți și lichiditatea nu vor crește semnificativ în următorul an, BVB poate deveni liniștită o reprezentanță a unei burse mari din regiune, eventual a celei de la Viena sau a celei de la Varșovia. 

Ne bucurăm pentru majorarea pragului la SIF-uri, dar uităm că birocrația autohtonă omoară din faşă multe operațiuni derulate prin bursa de valori. De la perioada de luni de zile cât durează înregistrarea acțiunilor rezultate dintr-o majorare de capital și până la obligativitatea investitorilor de a face cinci drumuri anuale la ANAF pentru declararea trimestrială a veniturilor din tranzacții.Până când birocrația nu va fi redusă drastic, nici piața nu va fi atractivă.

Încă un lucru important: căutăm investitori puternici, dar nu găsim nici măcar interes din partea celor deja existenți. Franklin Templeton, ca administrator al Fondului Proprietatea, este un bun exemplu de implicare în activitatea companiilor din portofoliu. Din păcate, nu este un exemplu urmat și de fondurile de pensii private, care au pe mână active totale de circa 1,5 miliarde euro, dar nu au o prezență foarte activă în piață și în formarea ei. Vom vedea anul viitor ofertele primare și secundare pe care statul le-a anunțat? Cel mai probabil, nu.

Pe termen scurt, statul are tot interesul să dezvolte piața de capital. Cu cât piața este mai dezvoltată, cu atât IPO-urile sunt mai bune și prețurile mai mari.
Dumitru Beze, președintele AIPC

Te-ar putea interesa și: