Vârsta de pensionare, majorată . Începând cu 2040, danezii nu se vor putea pensiona până la vârsta de 70 de ani. Deși sistemele de pensii europene sunt dificil de comparat, unii cred că acest lucru ar putea semnala o tendință mai amplă, arată un articol publicat de Deutsche Welle.

Cât vor munci danezii până vor ieși la pensie

Pe 22 mai, Parlamentul danez a adoptat o lege care crește vârsta de pensionare. Legea stabilește vârsta de pensionare la 70 de ani pentru toți cetățenii născuți după 31 decembrie 1970.

În prezent, vârsta de pensionare în Danemarca este de 67 de ani. Până în 2030, aceasta va crește la 68 de ani, iar până în 2035 la 69 de ani.

Anul trecut, prim-ministrul social-democrat Mette Frederiksen declara că este deschisă revizuirii sistemului de pensii, odată ce vârsta oficială de pensionare va ajunge la 70 de ani.

Va urma Germania exemplul Danemarcei?

Vârsta de pensionare, majorată . Noul guvern al Germaniei încă încearcă să găsească o modalitate de a gestiona sistemul legal de pensii, aflat în dificultate.

La o convenție a Uniunii Creștin-Democrate (CDU), aflată la guvernare, noul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a lăudat coaliția social-democrată. Potrivit acestuia,  a „scris multe lucruri bune în acordul de coaliție” .

Însă problema modului de consolidare a finanțelor sistemului de pensii, aflat în subfinanțare cronică, nu se numără printre ele, subliniază DW.

Pentru Bernd Raffelhüschen, fost consilier economic al guvernului, efortul danezilor danez merită urmat.

„Ar trebui să creștem rapid vârsta de pensionare la 70 de ani, astfel încât să putem să prindem cel puțin o parte din generația baby boomer”, a declarat economistul pentru „Augsburger Allgemeine”, referindu-se la cohorta numeroasă de persoane născute la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 60, care se pensionează acum.

Raffelhüschen a spus că, deoarece 1 milion de germani vor părăsi piața muncii în fiecare an, până în 2035. Acest lucru va însemna o creștere a contribuțiilor la pensii pentru generațiile mai tinere.

Beveridge vs. Bismarck

Finanțarea pensiilor în Europa urmează două modele principale, numite după fondatorii lor: modelul Bismarck.

Acesta este bazat pe legislația introdusă de cancelarul german Otto von Bismarck în secolul al XIX-lea, și modelul Beveridge, dezvoltat în anii 1940.

Sistemul Beveridge este un model de asistență socială care oferă acoperire universală și este finanțat din impozite. A fost conceput de economistul britanic William Henry Beveridge, membru al fracțiunii parlamentare a liberalilor din Marea Britanie.

Modelul Bismarck, pe de altă parte, este un sistem bazat pe asigurări, în care atât lucrătorii, cât și angajatorii contribuie la un fond.

Altfel spus, este un așa-numit sistem de tip „pay-as-you-go”, în care populația activă finanțează pensiile oamenilor prin contribuțiile lor.

De aceea, subliniază publicația germană, compararea sistemelor de pensii din Europa este dificilă – cu atât mai mult cu cât multe țări utilizează modele hibride, care combină aspecte ale ambelor.

Demografia și beneficiile muncii

Vârsta de pensionare, majorată. Sistemul german bazat pe modelul Bismarck este din ce în ce mai mult supus presiunilor din cauza schimbărilor demografice.

Pe măsură ce populația îmbătrânește și forța de muncă scade, există mai mulți pensionari și mai puține persoane care finanțează schemele de asigurări sociale.

În același timp, oamenii trăiesc mai mult din cauza creșterii speranței de viață, ceea ce înseamnă că primesc pensii mai mulți ani. Acest lucru pune o presiune tot mai mare asupra fondurilor de pensii de tip „pay-as-you-go”.

Există, totuși, beneficii economice. Mai mult timp liber creează mai multe oportunități de a cheltui bani, stimulând cererea consumatorilor și economia în general.

A munci mai mult poate avea și avantaje. Mulți oameni se simt în formă și implicați până la 60 de ani și chiar peste. Angajatorii beneficiază de păstrarea personalului experimentat și a rutinelor stabilite, ceea ce poate contribui la atenuarea deficitului de forță de muncă calificată din Germania.

Pensionarea, o decizie personală

O analiză a statisticilor internaționale arată că vârsta legală de pensionare rareori se aliniază cu momentul în care oamenii își încetează efectiv activitatea.

În majoritatea cazurilor, oamenii se pensionează mai devreme pentru că organismul lor nu poate ține pasul sau, în profesiile creative, din cauza epuizării profesionale.

În state ca Noua Zeelandă, Japonia, Suedia sau Grecia, oamenii lucrează dincolo de vârsta oficială de pensionare. Nu este clar dacă fac acest lucru în mod voluntar. Motivele sunt adesea prea personale pentru a fi surprinse de statistici.

Germania, o țară bogată cu pensionari săraci

Așa-numita rată brută de înlocuire – raportul dintre prestațiile de pensie și salariul final – joacă un rol major în deciziile oamenilor. Dacă acest decalaj este prea mare, unii nu-și pot permite să se pensioneze.

Amenințarea sărăciei la bătrânețe ar putea fi diminuată dacă pensiile ar fi suficient de mari pentru a oferi securitate financiară după o carieră lungă. Dar asta ar necesita bani.

Bani de care sistemul de pensii nu dispune în prezent. Pe de altă parte, creșterea excesivă a nivelului contribuțiilor ar limita capacitatea lucrătorilor de a economisi privat pentru pensie, conchide Deutsche Welle.