Vacanța din februarie nu înseamnă timp pierdut. Rolul jocului, explorării și activităților fără teme în dezvoltarea copiilor
SURSA FOTO: Dreamstime - Copii, iarnă
Vacanța de o săptămână din februarie nu este doar o pauză de la școală, ci un moment esențial pentru dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor. Specialiștii susțin că această perioadă permite creierului să integreze informația, reduce stresul academic și stimulează creativitatea. Activitățile prin joacă, explorare sau mici responsabilități în casă contribuie la învățarea fără presiunea temelor, oferind echilibru și motivație naturală pentru procesul educațional.
Vacanța intersemestrială, mai mult decât o pauză de școală
Vacanța de o săptămână din luna februarie reprezintă pentru mulți părinți o provocare logistică: trebuie să se decidă cine stă cu copilul, cum se acoperă programul de muncă și cum să gestioneze timpul liber.
Pentru copii, însă, această pauză scurtă, plasată în mijlocul semestrului, are o importanță mult mai mare, fiind o etapă firească a procesului de învățare.
Potrivit Claudiei Chiru, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 195 din București și fondatoarea Saga Kid, vacanța intersemestrială funcționează „ca o pauză cognitivă necesară”.
Ea a explicat, într-un interviu acordat Evenimentului Zilei, că, în neuroștiințele educației, există cicluri de învățare care alternează perioade de efort cu perioade de consolidare pasivă.
În acest sens, creierul copiilor are nevoie de opriri regulate pentru a integra informația acumulată, multe dintre progresele reale apărând abia după o pauză, atunci când conceptele au timp să se sedimenteze.
Pauza nu reprezintă deloc absența învățării
Contrar percepției că vacanța reprezintă un timp „pierdut”, cercetările din psihologia educațională arată că o săptămână liberă este suficientă pentru reducerea stresului academic acumulat, reglarea ritmurilor de somn și reechilibrarea emoțională.
„Îmbunătățirea dispoziției și a motivației intrinseci este una dintre cele mai vizibile consecințe”, afirmă Claudia Chiru.

Pentru copiii din prezent, vacanța capătă o semnificație suplimentară, aceștia trăind într-un „ecosistem cognitiv saturat”, marcat de ecrane, notificări și stimulare vizuală continuă, care fragmentează atenția.
În acest context, vacanța funcționează ca un reset, oferind spațiu pentru gândire internă, creativitate și joacă liberă, devenind astfel parte din procesul de învățare, nu opusul lui.
Una dintre temerile părinților este că absența școlii va duce la haos, la un program dereglat sau la dificultăți de reacomodare.
Claudia Chiru a explicat că soluția nu constă în replicarea școlii acasă.
„Structura poate exista fără presiune academică, dacă este gândită în jurul ritmurilor biologice, nu al performanței”, spune ea.
Orele de culcare și de trezit pot rămâne relativ constante, la fel ca ritualurile meselor, iar ziua poate fi organizată în blocuri largi de activități: timp petrecut afară, citit împreună, jocuri, mici responsabilități în casă sau vizite la rude și prieteni.
Creierul în vacanță și învățarea prin joacă
Învățarea poate fi menținută activă fără caiete și fișe, prin joacă și explorare, a mai adăugat fondatoarea Saga Kid.
„Învățarea prin joacă și explorare este cheia”, spune Claudia Chiru.
Jocurile de societate dezvoltă logica, atenția și limbajul, gătitul împreună introduce matematica aplicată și vocabularul, iar orientarea urbană sau citirea hărților stimulează autonomia și concentrarea.
Activitățile precum escape room-urile pentru copii, experimentele mici făcute acasă sau micro-voluntariatul sprijină cooperarea, raționamentul și empatia. Toate aceste experiențe contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive esențiale fără presiunea temelor, care poate diminua motivația naturală a copiilor.
VEZI AICI continuarea interviului cu Claudiu Chiru pe EVZ.ro.
După mai bine de zece ani petrecuţi în domeniul monitorizării mass-media, am făcut un pas mic în direcţia potrivită şi m-am alăturat echipei Capital. Un pariu câştigător, zic eu. Mi-au plăcut dintotdeauna cuvintele şi puterea pe care acestea le pot avea în glasul sau peniţa potrivită şi nu pot decât să mă bucur acum de un banal, dar rar întâlnit “Îmi place munca mea!” Când nu mă găsiţi scriind în spatele unei tastaturi, mă veţi întâlni, deseori, tot la un calculator. Sau, în momentele perfecte, la volan, sus pe un munte şi bineînţeles, ca un taur care se respectă, în bucătărie!
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.




