O economie sănătoasă și normală funcționează pe baza plăților la termen (plata mărfii se face la două – patru luni de la livrare). Prin acest sistem s-a putut dezvolta, în anii 2004 – 2009, cea mai performantă rețea de Internet din Europa, chiar dacă firmele-furnizor nu aveau bani. Ele au reușit însă să realizeze micile rețele zonale de Internet cumpărând de la importatori echipamente, cu plata la două – trei luni. Astăzi, România are cea mai rapidă rețea de internet din Europa , iar prețul este cel mai mic posibil.
Până în 2008, toată lumea comercială se uita cu respect la Fila Cec, iar fraudele erau excepțiile, în niciun caz regula. Din vara anului 2008 au început  problemele pentru IMM-urile cu distribuție națională de produse. Clienții tradiţionali ai marilor importatori au realizat cât de ușor se poate fura prin intrarea în insolvență a firmei lor şi au început să le dea ţepe celor care le livraseră mărfurile.
Din  acel  moment, tot mai multe firme au început să-și declare insolvența, ceea ce le permitea neachitarea Biletelor la Ordin și a filelor cec. Apoi, își mutau banii și activele pe o nouă firmă, care în final intra și ea în insolvență, etc. Îmi amintesc că în 2009 aveam zile în care primeam și câte cinci Bilete la Ordin și file cec refuzate la plată.

Legi bune, dar pentru cine?

Conform codului penal încă în vigoare, fila cec neachitată ar trebui să fie pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani pentru înșelăciune. În practică, însă, hoții au auzit că procurorii și judecatorii nu aplică acest articol dur – și astfel au început furturile între firme. Aici intervine Justiția.
Am avut cazuri în care Poliția a muncit la un dosar cu file cec neplătite peste un an și a propus trimiterea în judecată a infractorului, dar procurorii au dat scoaterea de sub urmărire penală. Mai mult, dosarele cu file cec neachitate se țin la parchete chiar și patru ani, iar apoi se dă, în majoritatea cazurilor, ironic, Neînceperea Urmăririi Penale sau o amendă administrativă ridicolă, de 1.000 lei.
Neînţelegând ce se întâmplă, păgubiții se plâng instanţelor de judecată împotriva procurorilor. În marea majoritate a cazurilor, însă, aceste procese se pierd, iar firmele respective rămân, la finalul a trei-patru ani de cheltuieli enorme și de consum nervos, și fără bani, şi cu onoarea batjocorită de către acești infractori financiari.
În aprilie 2012 am fost la Curtea de Apel Bacău pentru a-mi susține cauza într-un dosar penal din 2010, în care nu mi se plătiseră trei file cec în valoare de 10.000 euro. Soluția definitivă și irevocabilă a fost de doi ani de închisoare cu suspendare, deși inculpatul dăduse țepe cu file cec și altor doi concurenți ai mei (în total, paguba a fost de 30.000 de euro). În aceeași ședință, domnii judecători l-au trimis la pușcărie pentru nouă ani cu executare, definitiv și irevocabil, pe un amărât care furase niște piese auto.
Ce legi sunt în România si pentru cine se aplica ele?
Toate aceste firme care au furat cu file cec sau cu Bilete la Ordin solicită intrarea în insolvență, pentru a nu înapoia banii neplătiți. Paradoxal, în timpul cercetărilor un asemenea demers este interpretat de magistrați în favoarea infractorilor: „nu au făcut-o cu intenție”, „regretă fapta realizată”, „A vrut să plătească fila cec, dar nu a avut bani”. Judecătorii acordă insolvența în trei-cinci zile, fără a cere Finanțelor să verifice unde au dispărut banii și bunurile materiale din acea firmă în ultimul an. Sunt județe unde în fiecare zi intră în insolventa 20 – 25 de firme. Există „oameni de afaceri” care au cinci vile și șase mașini scumpe, dar și un record de 15 firme falimentare.
Coface România explica acum câteva luni că doar 1% din firmele intrate în insolvență își mai reiau, într-o anumită formă, activitatea. În paralel, în noiembrie, doi directori de bănci afirmau că cea mai mare problemă a bancilor este acum intrarea în insolvență a firmelor ce au contractat credite și că, din totalul de credite neplătite, 57% sunt țepe date de firmele ce au intrat în insolvență. Zicea unul dintre acești directori că doar în primele nouă luni ale anului peste 27.000 firme din portofoliul băncii au intrat în insolvență, nemaiachitându-și astfel creditele.
Cu  asemenea cifre de care niciun guvern nu pare interesat, cred că singura concluzie este că întreaga Românie se îndreaptă cu pași rapizi către faliment. Și nu unul de formă, așa cum toate aceste firme altfel funcționale de declară peste noapte insolvente, ci unul cât de poate de real și de dureros.

Valeriu Leucuța, proprietar, Cable SRL Oradea