S-a născut în 1944 la Săliște, lângă Sibiu, a studiat la Cluj, Brașov și München, a lucrat la mari companii auto precum ZF Friedrichshafen, Mini, Linde și Valmet, iar acum colaborează cu managementul BMW în zona de cercetare-dezvoltare. Povestea lui Heinrich Petra, un sibian care a părăsit România încă din 1971 pentru a-și urma visul, este o adevărată lecție de viață.
Pentru inginerul Petra – pe care l-am întâlnit la München, pe drumul de întoarcere de la Geneva Motor Show 2013 – legătura cu România reprezintă doar trecutul. Nu se mai vede revenind în țara unde s-a născut. „Am soția, cele trei fete și nepoții în Germania. Cam toți prietenii mei sunt aici. La noi în familie se vorbește doar germana. Nu văd de ce m-aș întoarce în România“, spune fără urmă de regret cel care, acum 42 de ani, lăsa în urmă țara natală plecând în Germania, via Iugoslavia. „Am ajuns în sudul Germaniei și am lucrat la ZF pe vremea când acest mare producător de componente auto era doar o firmuliță. Cum soția mea își continua studiile la München, în 1981 am ajuns să lucrez la BMW, unde am trecut prin departamente care aveau drept țintă dezvoltarea de cutii de viteze, șasiuri, suspensii, motoare, pentru ca, din 1992, să am legătură directă cu dezvoltarea noilor vehicule“, adaugă Heinrich Petra. Deși încearcă să țină în umbră, din motive de confidențialitate, marile proiecte la care a lucrat, precum și activitatea sa actuală, este deja cunoscută implicarea sa în dezvoltarea unor modele importante pentru marca BMW, precum Z3, Z8 și X5, ca și experiența câștigată în timpul supervizării proiectului Mini despre care spune că i-a fost cel mai drag: „am lucrat atât de intens acolo, încât cunosc mașinile în detaliu. Altfel nu se putea“.
Ieșit la pensie în 2004, conform regulamentului BMW destinat managerilor de top, Heinrich Petra a revenit în cadrul grupului bavarez în septembrie 2012, cu titlul de colaborator. De atunci lucrează 14 zile pe lună „la etajele superioare“ (n.n. – în zona managementului). Este singurul detaliu pe care acceptă să îl dezvăluie despre activitatea sa din prezent.
Viitorul este al mașinilor electrice
Întrebat despre presupusa lipsă de fiabilitate a mașinilor de astăzi, element determinat de complexitatea produsului, precum și despre potențialul succes al mașinilor electrice, fostul sibian ne dezvăluie că, în opinia sa, „vehiculele prezentului nu sunt mai puțin fiabile decât cele de acum 20 de ani. Studiile arată că numărul de defecte apărute după vânzare este mai mic acum decât în trecut. Dacă am merge pe principiul «tot ce e nou și complex este predispus la defecțiuni» nu ar mai zbura niciun avion. Toate ar fi reținute la sol. E drept că astăzi nu mai poți repara singur o mașină ca în trecut. Este posibil ca oamenii să considere asta o problemă“. În plus, Heinrich Petra este convins că va veni și vremea mașinilor electrice: „principala problemă este acum autonomia. De asemenea, fiind o tehnologie nouă, este greu să faci clientul să aibă încredere. Va dura ceva până vom convinge oamenii. Mai este problema bateriilor, care sunt foarte scumpe. Prețul mașinii este astfel mare, iar numărul de clienți care își permit să cumpere este limitat“. Iar despre apariția unei noi tehnologii, mai avantajoasă decât propulsia electrică, nici nu poate fi vorba: „nu cred că, în viitorul apropiat, va exista o tehnologie mai bună decât cea a mașinilor electrice. Energia electrică este relativ ieftină și curată. Mai ales dacă utilizezi pentru producerea ei panourile solare, așa cum e în Germania. E și destul de simplu de utilizat. Acasă, fiecare are o priză unde poate încărca mașina. Infrastructura de încărcare este în plin avânt în Europa. Mi-e greu să cred că cineva va veni cu un mod mai ieftin, mai curat și mai simplu decât asta. Dar nu poți ști niciodată“.
Despre șansa industriei auto românești într-o lume dominată de doar câteva state puternic industrializate Heinrich Petra este clar: „pentru ca România să intre în lumea marilor țări producătoare de mașini, să aibă renume, are nevoie de cercetare. Trebuie să dezvolte tehnologii noi, nu să utilizeze unele învechite, preluate de la alții și pe care aceștia nu le mai folosesc. Dacia este în prezent doar o subsidiară Renault. Nimic mai mult. România este o țară interesantă pentru producție pentru că are costuri mici, iar productivitatea nu este slabă. Dar pentru a deveni renumită precum Germania, are nevoie de dezvoltarea de noi tehnologii. De exemplu, dacă ar deveni un pionier al mașinilor electrice, ar putea trece în fața multor alte firme, pentru că pe această direcție nu s-au angajat încă foarte mulți producători. Dacă vorbim doar de volum de producție, e la fel de greu. Nu știu dacă, vreodată, o companie din România ar putea produce la nivelul Volkswagen“.
