După marea schimbare, din 2011, a legii care reglementează raporturile dintre angajaţi şi angajatori, Codul muncii este pe cale de a fi, din nou, modificat substanțial. Dacă în urmă cu patru ani, propunerile au venit de la guvern, de data aceasta promotoarele schimbării sunt sindicatele. Proiectul, trimis în parlament în urma unei iniţiative cetăţeneşti care a adunat 130 mii de semnături, a trecut deja de Senat prin adoptare tacită.

De ce este nevoie de modificare?

„Actualul Cod al muncii a fost adoptat forțat, prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlament. Era nevoie de modificarea acestui cod care a produs mutații, generând o piață a muncii în care, astăzi, aproximativ un sfert dintre lucrători au salariul minim pe economie“, explică, pentru Capital, preşedintele Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin. Potrivit acestuia, dacă, până în 2011, era nevoie de o flexibilizare a relațiilor de muncă, în ultimii patru ani s-a exagerat în direcția flexibilizării.

Ce ar putea însemna pentru români modificarea Codului muncii

Reprezentanții salariaților și patronii văd total diferit impactul pe termen mediu și lung al modificărilor cuprinse în proiectul sindicatelor. Cristian Mihai, vicepreședinte al BNS, se așteaptă ca noile modificări „să aducă o parte din munca la gri în zona de salarii curate“, să crească productivitatea muncii, odată cu asigurarea unui grad mai mare de stabilitate pentru angajați. De asemenea, susține acesta, legislația autohtonă a muncii va fi adaptată cerințelor Uniunii Europene. În schimb, patronii sunt de părere că modificările vizate vor face mai mult rău decât bine. „Nu este un moment deloc prielnic pentru asemenea schimbări, având în vedere numărul redus de locuri de muncă. Nu văd o motivație suficient de puternică pentru aceste schimbări care vor duce la un și mai slab interes pentru oamenii de afaceri să angajeze“, susține Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Concret, spune Pârvan, măsura creșterii salariului minim la jumătate din salariul mediu pe țară ar putea afecta grav sectoare ale economiei naționale unde angajatorii nu-și permit să plătească salarii mari, precum textile, construcții, industria alimentară și HoReCa.

Principalele modificări, pro și contra

Cele mai importante modificări ale Codului muncii care au trecut de Senat:

  • Propunerile de modificare a Contractului Individual de Muncă vor fi comunicate în scris salariatului, care are la dispoziție zece zile în care să le accepte sau nu. Dacă nu le acceptă, contractul nu se modifică. În timp ce sindicatele contestă situația actuală în care firmele pot stabili unilateral normele de lucru, patronii spun că această modificare va împiedica firmele să se adapteze și chiar să-și desfășoare activitatea normală.
  • Stabilirea ca regulă a următoarelor: Clauza de concurență și cea de confidențialitate să producă efecte doar pe durata contractului de muncă. În opinia reprezentantului AOAR, va trebui ca patronii să găsească modalități să-și protejeze afacerea, îndeosebi dacă este în domeniul serviciilor. Cristian Mihai, de la BNS, spune, însă, că pot exista și situații în care aceste clauze să se aplice și după plecarea angajatului, însă cu precizarea expresă a restricționărilor, a ariei teritoriale, a domeniului de activitate și cu o compensație financiară pentru limitarea libertății de alegere a profesiei.
  • Cuantumul net al salariului minim să nu fie mai mic de 50% din salariul mediu net la nivel național, comunicat de Institutul Național de Statistică. În felul acesta, legislația românească în domeniu va fi adaptată la cea europeană, spun sindicaliștii. Patronatele, însă, avertizează că această modificare ar putea duce la creșterea muncii la negru sau gri în sectoarele cu salarii mici.
  • Vor putea fi încheiate cel mult trei contracte de muncă pe durată determinată într-un termen de maximum 24 de luni. Durata contractului de muncă pe perioadă determinată se reduce la 24 de luni, față de 36 de luni. Această modificare va împiedica buna derulare a proiectelor finanțate din bani europeni care durează mai mult de doi ani și pentru care firmele nu pot angaja lucrători permanenți, spun oamenii de afaceri. Totuși, pot exista și excepții pentru situațiile respective, spun sindicaliștii.
  • Concediu de odihnă mai mic, corespondent timpului lucrat, pentru salariații cu normă parțială de muncă.
  • Introducerea noțiunii de telemuncă – o formă de organizare a muncii când salariații, utilizând tehnologii informatice, își îndeplinesc atribuțiile în alt loc decât sediul angajatorului.
  • Angajatorul care face concedieri colective nu va putea, timp de nouă luni, să încadreze salariați noi pe posturile respective.
  • Mai multe ore suplimentare săptămânale permise în anumite domenii (securitate și supraveghere, activități care implică nevoia de continuitate a serviciilor/producției – servicii medicale, mass-media, agricultură, transportul de călători). Condiția este ca media orelor lucrate să nu depășească 48 de ore pe săptămână, într-o perioadă de patru luni.
  • Munca suplimentară va fi compensată prin ore libere plătite în urmatoarele 30 de zile, față de 60, câte sunt în prezent, și se va acorda automat și un spor de cel puțin 75% din salariul de bază. Va fi acordat un spor pentru perioadele în care salariatul se află la dispoziția angajatorului în timpul său liber.
  • Perioada de probă pentru persoanele cu handicap crește de la 30 la 45 de zile calendaristice, iar în cazul muncitorilor necalificați aceasta va fi de cel mult zece zile lucrătoare.
  • Agentul de muncă temporară va fi societate comercială sau PFA, nu persoană juridică, așa cum este prevăzut în prezent în Codul muncii.

Te-ar putea interesa și: