Borrell face referire la momentul istoric în care marile puteri au împărțit Europa, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Dar Europa anului 2021 nu este cea a anului 1945. Nu este un continent devastat care tocmai a învins nazismul și fascismul cu ajutorul SUA și al URSS, care au construit zone de influență pe ravagiile războiului.

Europa anului 2021 aspiră să fie un jucător, nu un teren de joc, aspiră să aibă un loc cu drepturi depline între puterile geopolitice – SUA, Rusia și China – fără a pune în pericol legătura transatlantică, întărită odată cu venirea lui Joe Biden la Casa Albă și, mai ales, după plecarea lui Donald Trump, transmite elDiario.

Șeful diplomației europene, prin „nimic despre noi fără noi” spune: „Poate doar Helsinki 2”. Și insistă pe „dacă ar fi cazul”. UE este conștientă de faptul că poziția sa geostrategică trebuie revizuită, și are o strânsă legătură cu asta chiar busola strategică a Înaltului Reprezentant, care se așteaptă să fie aprobată de liderii UE în martie: o busolă strategică care va avea o forță de intervenție rapidă de 5.000 de soldaţi.

Și acea revizuire geostrategică, potrivit UE, ar trebui să semene, „dacă ar fi cazul”, cu demersurile de la Helsinki din 1973-1975, când Statele Unite, Canada, Uniunea Sovietică și toate țările europene (inclusiv Turcia, și excluzând Albania și Andorra) au întocmit Declarația de la Helsinki, care a dat naștere Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Declarația de la Helsinki a fost un decalog neobligatoriu care a recunoscut suveranitatea statelor; a stabilit abținerea de la recurgerea la amenințarea sau folosirea forței; a recunoscut inviolabilitatea frontierelor și integritatea teritorială a statelor; precum și angajamentul de a soluționa diferendele prin mijloace pașnice; neintervenția în afacerile interne ale statelor; respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; în plus, dreptul la autodeterminare al popoarelor; cooperarea între state; și respectarea cu bună-credință a obligațiilor dreptului internațional.

Este nevoie de un proces similar în secolul al XXI-lea?

Ceea ce este clar la Bruxelles este că trebuie să se întâmple ceva pentru ca noul Război Rece care se declanșează cu Rusia să nu se transforme într-un război fierbinte cu Ucraina drept câmp de luptă.

În ajunul Crăciunului, Josep Borrell a vorbit telefonic cu ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, pentru a analiza situația securității din Europa de Est, în contextul concentrării militare ruse în Ucraina. Potrivit cabinetului Înaltului Reprezentant, acesta „a subliniat că orice nouă agresiune militară împotriva Ucrainei va avea consecințe ample și costuri grave”, în conformitate cu ceea ce a fost convenit de liderii UE la ultimul Consiliu European, din 16 decembrie. Și a reamintit de Declarația de la Helsinki: „Orice dezbatere reală privind securitatea în Europa trebuie să se bazeze și să consolideze angajamentele și obligațiile OSCE și ale ONU, adevărați piloni ai arhitecturii europene de securitate. UE rămâne angajată față de drepturile fiecărei țări de a lua deciziile sale suverane cu privire la politica externă și de securitate”.

Helsinki, dar nu Yalta 2. „Nimic despre noi fără noi”. Într-adevăr, într-o conversație similară cu secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, Borrell a preluat o frază elocventă în comunicatul său de presă: „Atât [Blinken, cât și Borrell] au fost de acord că orice discuție privind securitatea în Europa va avea loc în coordonare și cu participarea Uniunii Europene”.

Atât Washingtonul, cât și Bruxelles-ul au abordat o altă problemă europeană legată de un alt rival geopolitic care îngrijorează foarte mult Statele Unite, și anume China: „Au evidențiat, de asemenea, [Blinken și Borrell] preocupările lor cu privire la escaladarea presiunii politice și a constrângerii economice din partea Republicii Populare Chineze împotriva Lituaniei, care afectează atât companiile din SUA, cât și pe cele europene.”

Totuși, conflictul care poate escalada este cel dintre Rusia și Ucraina. Serviciile comunitare au până la șase scenarii posibile pe masă, acoperind tot felul de posibilități. „Imaginați-vă că Franța ar spune că nu ar recunoaște Spania ca țară independentă”, reflectă o sursă diplomatică, „și că ar duce 100.000 de soldați în Pirinei cu tot felul de arme. Ce ar crede spaniolii? Ei bine, așa e și cu ucrainenii, cu 100.000 de soldați ruși la granița lor”.

Putin: „Mingea este în terenul lor”

Între timp, Moscova susține că granițele sale nu mai sunt sigure, pe măsură ce fostele republici sovietice se apropie de NATO, și că Occidentul se află în spatele mișcărilor anti-rusești din Ucraina – unde Kremlinul are un conflict deschis în Donbas (bazinul Donețk), pe lângă anexarea Crimeii, în urmă cu zece ani (2011), printre altele – sau din Belarus.

Așadar, Vladimir Putin a pus pe masă condiții complicate pentru detensionare, pentru SUA, UE și NATO. Joi el a întrebat: „Și voi îmi cereți mie garanții? Voi sunteți cei care trebuie să ne dați garanții. Voi, imediat, acum. Nu să blocați negocierile de zeci de ani”, a spus Putin în cadrul conferinței sale de presă anuale, relatează EFE, în care a anunțat că negocierile cu Occidentul vor începe la jumătatea lunii ianuarie 2022, la Geneva, orașul în care a avut loc deja summit-ul cu președintele american Joe Biden, la jumătatea anului.

„Am plasat noi rachete lângă granița SUA? Nu! SUA au venit la noi acasă, cu rachetele lor, și sunt deja în vecinătate”, a spus Putin: „Cum ar reacționa americanii dacă noi ne-am desfășura brusc rachetele” la granița dintre Canada și Statele Unite sau la granița dintre Mexic și Statele Unite?”

Putin a subliniat că următoarele acțiuni ale Rusiei vor depinde de garanțiile pe care le primește din partea Occidentului, pe care l-a acuzat că a înșelat Moscova, acceptând în rândurile sale mai multe țări din Europa de Est și din fostul spațiu post-sovietic. „Noi le-am spus: nu faceți asta. Ne-ați promis că nu o veți face. Și voi ne-ați spus: unde este scris? Nu, atunci, să vă fie de bine! Nu ne privesc grijile voastre. Și așa an de an (…) Unu, doi, trei, patru, cinci. Cinci valuri de extindere a NATO”, a spus el despre intrarea celor trei republici baltice și a altor țări precum Polonia sau România.

„Mingea este în terenul lor. Ei trebuie să ne răspundă nouă. Americanii spun că sunt gata să înceapă această discuție, aceste negocieri, la începutul anului, la Geneva. Reprezentanții ambelor părți au fost deja desemnați”, a spus el.

Robinetul de gaz

Rusia plătește 10 miliarde Ucrainei, țară pe care nu o recunoaște – Putin însuși l-a acuzat miercuri pe Lenin că a creat Republica Sovietică Ucraina în 1922, în loc să includă teritoriul în cel al Rusiei – pentru transportul de gaze pe teritoriul său, către Europa de Vest. Și, între timp, Nord Stream 2, gazoductul dintre Germania și Rusia, construit de Gazprom și condus de fostul cancelar german Gerhard Schröder, continuă să aibă obstacole din cauza temerilor geopolitice, într-o mare parte a țărilor din estul Uniunii Europene, precum Polonia sau ţările baltice.

Desigur, în plină criză a prețurilor la gaze în toată Europa, Gazprom, recunosc surse diplomatice, ține robinetul sub control, în loc să dea frâu liber pentru a crește oferta, ceea ce ar scădea prețurile. În acest sens, o temere în rândul liderilor europeni este că Rusia va folosi la jumătate robinetului de gaz din Ucraina pentru a face presiuni în favoarea Nord Stream 2.

Între timp, noul guvern german al lui Olaf Scholz nu a decis încă asupra viitorului unei infrastructuri din ce în ce mai delicate, într-un moment de tensiuni tot mai mari între UE și Rusia.

În urmă cu doar zece zile, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, declara în fața Consiliului European din 16 decembrie: „Cu toții am văzut acumularea masivă de personal militar rusesc de-a lungul graniței de est a Ucrainei și, de asemenea, încercarea de a destabilizam Ucraina din interior. Vreau să reafirm angajamentul nostru neclintit față de suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, precum și dreptul oricărui stat suveran de a-și determina propriul viitor.”