Conducătorul se chinuie, singur cu mânia și rușinea sa, răpus de respingere, cu mintea, ca a lui Macbeth, „plină de scorpioni”, ticluind planuri să răstălmăcească adevăruri și să distrugă democrația americană. Lacheii săi, căci doar ei au mai rămas, încearcă să-i facă pe plac stăpânului în labirintul lui.

Donald Trump, președinte pe picior de plecare, a pierdut niște alegeri pe care Departamentul Securității Interne le-a calificat deja drept „cele mai securizate din istoria Americii”, cu privire la care nu există nici o „probă că vreun sistem de vot a șters ori pierdut voturi, a modificat voturi sau a fost compromis în orice fel”.

Domnule președinte, pregătește cutiile, pregătește banda adezivă, fă-ți bagajele și pleacă.

Nu poate. Nu vrea. Nu-i stă în fire acestui bărbat. Adevărul e insuportabil. Fraudă! Măsluire! Trump nu poate accepta înfrângerea tot așa cum nu-și poate aminti că a depus un jurământ de a „păzi, proteja și apăra Constituția Statelor Unite”.

Singura lui făgăduință este să se păzească, protejeze și apere pe sine. Nu a fost niciodată capabil să vadă dincolo de acel chip portocaliu din oglindă. Nici o Biblie nu-i poate oferi consolare acestui om, nici un crez, nici un adevăr, nici vreo urmă de bun simț și, acum, nici măcar Fox News – nimic, scrie nytimes.com.

Cu victoriile sale în Arizona și Georgia de acum confirmate, Joe Biden, președintele ales, are 306 voturi electorale, cu 36 mai multe decât cele 270 necesare pentru a prelua Casa Albă. Va avea la final aproximativ 80 de milioane de voturi, cele mai multe obținute de vreun candidat vreodată, și cu peste 5 milioane mai multe decât Trump.

Nici o renumărare nu mai poate răsturna aceste cifre. Și nu a apărut nici vreo probă care să susțină procesele prin care Trump contestă rezultatele. Joe Biden nu a smuls la limită acestă victorie. A câștigat clar, punct.

Până și Ted Olson, cel care a pledat cu succes în favoarea candidatului George W. Bush în procesul din 2000 de la Curtea Supremă Bush v. Gore, a spus că s-a terminat și Biden e președintele ales, a scris The National Law Journal. „Și avem – și eu chiar consider că alegerile s-au terminat – și chiar avem un președinte ales”, a declarat Olson. „Și îl avem pentru că un mare număr de oameni și-au exprimat dezaprobarea, indiferent că ești sau nu de acord cu asta, față de comportamentul, stilul și tacticile acestui președinte anume.”

Numai că nu s-a terminat. Disperarea îl împinge pe Trump să caute, încă, un mijloc de a obține ceea ce secretarul de stat Mike Pompeo a numit „o tranziție lină către a doua administrație Trump”. Liderul majorității [republicane – n.trad.] din Senat, Mitch McConnell, spune că nu s-a terminat. Ei sunt complici la o tentativă de acaparare a puterii.

Aici s-a ajuns în SUA. Trump a fost dintotdeauna o amenințare la adresa instituțiilor democratice și a statului de drept. A încurajat dictatori pe tot cuprinsul globului. Am fost martor la furtul unor alegeri în țări precum Iran. N-am crezut niciodată că voi vedea o tentativă de infirmare a voinței poporului american.

Colega mea Maggie Haberman a relatat despre o ședință recentă de la Casa Albă la care Trump a făcut presiuni pentru a afla „dacă legislaturi republicane pot alege electori pro-Trump în câteva state-cheie și să-i asigure voturile electorale de care are nevoie pentru a schimba calculele și a-i oferi un al doilea mandat”.

Acesta e așa-zisul plan de ultim resort al lui Trump. Explicit spus, e un potențial puci politic. Biden l-a bătut pe Trump cu 148.000 de voturi în Michigan, 58.000 de voturi în Pennsylvania, 36.000 de voturi în Nevada, 20.000 de voturi în Wisconsin, 14.000 de voturi în Georgia și 11.000 de voturi în Arizona. Pentru ca Trump să câștige, scrie Andrew Prokop în Vox, el trebuie „să schimbe rezultatul în cel puțin trei dintre aceste state – extrem de dificil”.

Articolul II al Constituției prevede că statele trebuie să numească electori în Colegiul Electoral „de așa manieră cum indică legislatura lor”. Legislaturile statale din Wisconsin, Michigan, Georgia, Arizona și Pennsylvania sunt controlate de republicani. Cum îi pare oare acest lucru lui Trump, un om care, după cum mi-a spus prietenul meu jurist Greg Schwed, niciodată nu a „omis să apuce calea care îi conservă vanitatea și puterea, indiferent ce legi sau tradiții ar viola ea”?

Îi pare o posibilă mântuire.

Legiuitorii republicani s-ar putea simți îndatorați față de Trump. Unii dintre ei ar putea conchide că s-a terminat cu ei dacă nu-i fac pe plac. Acești legiuitori ar putea – ar putea – decide să ignore votul popular, poate prin declararea voturilor prin corespondență invalide, chiar și în absența oricărui indiciu de fraudă electorală, și să instaleze astfel o serie de electori pro-Trump, pretinzând că el a câștigat votul popular „legal”. Colegiul Electoral va vota oficial pe 14 decembrie noul președinte.

Această manevră potențială este ridicolă și josnică. Wisconsin, Michigan și Pennsylvania au guvernatori democrați, care pot încerca să blocheze o asemenea manevră prin veto ori alte mijloace. Procurorul General din Pennsylvania, Josh Shapiro, a declarat deja că pentru legislativul statal „nu există nici un mecanism legal pentru a acționa de unul singur și a numi electori. Nici unul”.

Dar, în teorie, legislaturile pot încerca să modifice legislația peste noapte – dacă suficienți republicani vor fi renunțat la conștiință și vor fi conchis că democrația americană e de prisos. Nici nu voi încerca măcar să descriu haosul care ar putea urma în Congres, ci mă voi limita să spun că vor fi ape tulburi și că la Curtea Supremă există o majoritate de șase contra trei în favoarea conservatorilor.

Acesta e un editorial pe care n-am crezut că-l voi scrie vreodată. Dar mai bine să-l scrii decât să fii luat prin surprindere. Lumea are nevoie de o democrație americană restaurată, eliberată de conducătorul ei chinuit și condusă de omul care a câștigat, Joe Biden. Nimic mai mult de spus.