Procesul de extindere la scara continentala a Uniunii Europene constitue pentru candidati o scoala cu atenta monitorizare. Surprinzator la prima vedere este ca recomandarile care se fac tarilor ex-comuniste sunt identice cu cele care apar i acordurile de aderare cu tari ce nu au fost niciodata incluse i dezastruosul experiment comunist. Spre exemplu, i negocierile cu Republica Cipru figureaza obiective ca: privatizarea monopolurilor de stat, masuri de liberalizare a circulatiei capitalurilor, mentinerea i intervale sanatoase a indicatorilor macroeconomici. intr-un fel, si o astfel de tara se afla i tranzitie spre modelul european de economie.
Exista isa si o deosebire esentiala fata de tara noastra, care ar putea fi sublimata i notiunea de tranzienta. Exercitiul economiei de piata a format convingeri, la nivel de individ, ca succesul i lupta pentru existenta este legat de flexibilitatea si adaptabilitatea la noi locuri de munca, la noi sarcini, la noi structuri de agregare a factorilor de productie.
Daca i Rominia s-a ajuns ca gradul de ocupare a populatiei apte de munca sa coboare sub 50%, i Cipru acesta este de 65%, depasind multe tari europene dezvoltate la acest indicator. Consecinta vizibila cu ochiul liber este un nivel de trai de citeva ori mai ridicat. Poate ca nici i ceea ce priveste cadrul normativ al reformei economice i Rominia nu mai sunt multe ajustari de facut. Problema este acum ca institutiile statului sa vegheze la respectarea normelor. Lectia cea mai importanta pe care rominii plecati i strainatate la lucru au primit-o este ca nici o munca nu trebuie respinsa, atita timp cit este utila societatii si propriei familii.
O analiza a variatiei cistigurilor salariale fata de media pe economie exprima elocvent gradul i care diferitele segmente ale societatii iteleg imperativele momentului, sensul schimbarilor din societatea contemporana si, i ultima instanta, propriile interese. Daca, spre exemplu, activitatile financiar bancare, de asigurari, telecomunicatii sunt mai bine remunerate, aceasta se datoreaza si faptului ca segmentele respective au iteles sensul i care se deplaseaza societatea. Mai putin de iteles este isa faptul ca, i conditiile unui boom mondial al turismului, i care zonei est-europene i se preconizeaza rolul de virf de lance, cistigurile salariale i turismul rominesc sunt minime. Un simptom al incapacitatii de a itelege tranzienta este si subdezvoltarea relativa a celorlalte activitati din sectorul tertiar, care dispun de posibilitati imense de a genera locuri de munca.
Asteptindu-l
pe Godot
Dupa datele furnizate de INSSE, rata globala de ocupare a fortei de munca – pentru populatia de 15 ani si peste – a scazut numai i trimestrul I 2000 la 45,2%, fata de un nivel de 50,6% la sfirsitul anului 1999. Reducerea populatiei ocupate se produce concomitent cu scaderea puterii de cumparare a salariilor afectate de inflatie – spre exemplu, cu 33,5% i luna august 2000, fata de luna octombrie 1990.
Se poate spune ca, i functie de capacitatea individuala de a itelege si a se adapta la tranzienta, fenomen de altfel universal, se produce o stratificare sociala i crestere, din pacate, prin coborirea unor grupuri tot mai largi sub pragul saraciei. Ancheta integrata i gospodarii desfasurata de INSSE i 1999, cu privire la calitatea vietii populatiei, data recent publicitatii, constata ca i termeni reali venitul mediu pe o gospodarie a scazut i 1999 cu 10,4%. Cum acest nivel mediu de venit pe gospodarie, asigura lunar circa 900.000 lei pentru o persoana, nivel apropiat de nivelul minim de subzistenta, rezulta ca o mare parte din gospodarii nu isi pot asigura strictul necesar. Pe o scala cu zece intervale de venituri (decile), i primele doua intervale, cu cele mai mici venituri, se icadreaza membrii gospodariilor i care statutul social al capului de familie este taran, somer sau de lucrator pe cont propriu i activitati neagricole. O consecinta a restringerii veniturilor reale este si scaderea economiilor populatiei, fluxul imprumuturilor noi fiind mult mai mare ca cel al restituirilor. Proportional cu scaderea veniturilor au scazut si cheltuielile de consum medii pe o gospodarie, cu 10% fata de nivelul anului 1998.
La toate categoriile de gospodarii cheltuielile totale medii lunare s-au redus cu 5 pina la 14 la suta. Singurul capitol de cheltuieli i crestere sunt cele cu serviciile: +6,7% fata de anul precedent, evolutie explicabila prin ritmul mult mai rapid de crestere a tarifelor la utilitati. Aceasta redistribuire a cheltuielilor i favoarea serviciilor fiind aproape generalizata (gospodari de salariati, patroni, lucratori pe cont propriu, someri, pensionari) semnifica faptul ca majorarile au cuprins prestatii indispensabile, cum sunt: energia electrica si termica, gazele, apa, transportul.
S-au restrins, i compensatie, cheltuielile pentru produse alimentare, i medie cu 13,6%, iar cele pentru marfuri nealimentare cu 6,2%. Fata de nivelul mediu al cheltuielilor lunare totale de 2.346.300 lei pe gospodarie, cheltuielile familiilor de patroni sunt cu aproape un milion de lei mai mari, ca si pentru gospodariile de salariati, un plus de 36%. Abateri negative s-au iregistrat la gospodariile de tarani -9,5%, de someri – 15% si pensionari – 18,5%.
Platile pentru impozite, taxe, contributii, cotizatii si asigurari obligatorii au crescut i 1999 i medie cu 0,3% pe o gospodarie. in cazul gospodariilor de salariati, cresterea taxelor a fost mult mai accentuata, de 1,6%.