În prezent, fluxul de bani ai imigranţilor a atins niveluri record, fenomenul fiind cunoscut sub numele de remitenţe. În 2012 a atins 530 miliarde de dolari, potrivit celor mai recente date ale Băncii Mondiale.

Suma s-a triplat într-un deceniu, iar acum este de peste trei ori mai mare decât bugetele totale de asistenţă la nivel global, suscitând dezbateri serioase cu privire la faptul dacă migraţia şi banii pe care îi generează nu sunt o alternativă realistă la simpla acordare de asistenţă. Dacă remitenţele de la nivelul înregistrat de BM ar fi o singură economie, ar fi a 22-a din lume, mai mare decât a Iranului sau Argentinei.

Potrivit unor oficiali ai Băncii Mondiale, cifra reală ar putea fi mult mai mare. Dilip Ratha, de la departamentul pentru migraţie şi remitenţe al BM, a declarat că mai multe miliarde în remitenţe nu au fost înregistrate în contextul în care multe persoane au ocolit băncile şi marile companii de transfer de bani.

O serie de ţări, printre care Filipine, Bangladesh şi Senegal, au înfiinţat iniţiative sau chiar ministere guvernamentale pentru a gestiona sumele de bani trimise de peste mări.

Există însă şi o parte întunecată a problemei. Atenţia este îndreptată spre companiile dornice să obţină cât mai mult din aceste fluxuri de miliarde de dolari. În unele cazuri, peste 20% din banii trimişi de imigranţi se pierd din cauza taxelor de transfer.

India şi China au fost cei mai mari beneficiari de remitenţe anul trecut, fiecare primind peste 60 de miliarde dolari, urmate de Filipine (24 miliarde), Mexic (24 miliarde) şi Nigeria (21 miliarde. Egiptul, situat pe locul şase, şi-a văzut valoarea remitenţelor crescând de la mai puţin de 9 miliarde dolari în 2008 la aproape 18 miliarde dolari anul trecut.

Pentru unele economii mai mici, remitenţele reprezintă proporţii uriaşe din venitul naţional. Tadjikistanul şi Liberia primesc echivalentul a 47% şi 31% din PIB-ul lor de la lucrătorii din străinătate.

Pentru zeci de ţări în curs de dezvoltare banii imigranţilor trimişi acasă valorează mai mult decât asistenţa pe care o primesc. Pentru ţări ca Bangladesh, Guatemala, Mexic şi Senegal, remitenţele de la lucrătorii din străinătate sunt mai mari decât asistenţa şi investiţiile străine împreună.

La nivel global, există peste 214 milioane de imigranţi; dacă ar trăi într-o singură ţară ar fi a cincea populaţie ca mărime, venind doar în urma Chinei, Indiei, Americii şi Indoneziei.

Imigranţii din Marea Britanie au trimis aproape 4 miliarde dolari în remitenţe în India, în 2011, potrivit estimărilor BM, comparativ cu asistenţa de 450 milioane dolari a Regatului Unit primită în acel an. Bangladeshul a primit 740 milioane dolari remitenţe din Marea Britanie în 2011, în timp ce asistenţa s-a cifrat la 370 milioane dolari.

Fenomenul remitenţelor a fost în mare măsură scutit de recesiune. Dar cea mai mare parte a plângerilor din partea imigranţilor este legată de taxele percepute de bănci şi firmele de transfer bancar. G8 vrea ca costul global de trimitere a banilor să scadă la o medie de 5% până în 2014, oferind mai multe miliarde pentru familiile imigranţilor. În prezent, taxa medie este de aproximativ 9%, ceea ce înseamnă o medie de 18 dolari pentru fiecare 200 dolari trimişi, dar în unele părţi ajunge la 20%.

Arabia Saudită are una dintre cele mai mari populaţii de imigranţi din lume, cu remitenţe trimise de aici în valoare de 28 miliarde dolari în 2011 – a treia cea mai mare sumă de pe glob.

"Atenţia acordată drepturilor imigranţilor este deosebit de importantă în acest moment de criză economică şi financiară globală", a declarat secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, luna trecută. "Deoarece bugetele se restrâng, vedem măsuri de austeritate care discriminează lucrătorii imigranţi, o retorică xenofobă care încurajează violenţa împotriva imigranţilor ilegali şi legi propuse ale imigraţiei care permit poliţiei să facă imigranţii pasibili de pedepse”, a adăugat el.

În septembrie, ONU va organiza o reuniune la nivel înalt pentru a discuta despre migraţie şi dezvoltare, de la creşterea mobilităţii forţei de muncă până la remitenţe şi protejarea drepturilor omului.

Există o convenţie internaţională privind drepturile lucrătorilor imigranţi, dar numai câteva zeci de guverne au ratificat-o, în primul rând ţările în curs de dezvoltare de unde provin lucrătorii imigranţi. SUA nu au semnat-o, nici ţările din UE şi din Golf.
Sursa: Agerpres