Autodidact și fost economist, Sebastião Salgado și-a început cariera în fotografie în Africa, unde lucra pentru Organizația Internațională a Cafelei. Cu un aparat primit de la soția sa, Lélia Wanick, a descoperit că instantaneele îi ofereau mai multă satisfacție decât rapoartele economice.
Sebastião Salgado a renunțat la o carieră promițătoare pentru a deveni fotograf documentarist
A renunțat la o carieră promițătoare, inclusiv o ofertă de la Banca Mondială, pentru a deveni fotograf documentarist. Angajat de agenția Magnum în 1979, a cunoscut faima internațională în 1986 cu imaginile din mina de aur Serra Pelada din Brazilia.
„Mi-am dat seama că instantaneele îmi ofereau mai multă plăcere decât rapoartele economice. (…) Fotografia este un mod de viaţă, este ideologia mea”, relata regretatul fotograf, conform AFP.
De-a lungul vieții, a călătorit în zonele cele mai afectate de foamete, conflicte sau migrație, surprinzând tragediile din Niger, Etiopia, Rwanda, Guatemala, Bangladesh sau Indonezia. Stilul său alb-negru nu a fost doar o alegere estetică, ci o modalitate de a transmite universalitatea emoției umane și de a ocoli granițele impuse de națiuni sau culturi.
Salgado a fost recunoscut cu numeroase premii
Salgado a fost recunoscut cu numeroase premii, precum Premiul Fundației Hasselblad și Premiul Prințului de Asturia pentru Arte. Documentarul „Sarea Pământului”, realizat de Wim Wenders, a adus în prim-plan călătoriile sale și munca pentru albumul „Genesis”, explorând locuri izolate ale planetei.
Vezi în acest videoclip câteva dintre fotografiile sale emblematice.
În paralel cu activitatea fotografică, Salgado a fost un activist de mediu convins. A criticat dur politicile președintelui Jair Bolsonaro și a înființat, în statul natal Minas Gerais, Institutul Terra – un proiect ambițios de regenerare ecologică care a reîmpădurit suprafețe defrișate cu ajutorul a peste 3.000 de proprietari de terenuri.
„Fotografia a intrat în viața mea când aveam 29 de ani – foarte târziu. Când am început în sfârșit să fac fotografii, am descoperit că fotografia este un limbaj incredibil. Era posibil să mă mișc cu aparatul meu și să captez cu aparatul meu, și să comunic cu imagini. Era un limbaj care nu avea nevoie de nicio traducere, deoarece fotografia poate fi citită în multe limbi. Eu pot scrie în fotografie – și o poți citi în China, în Canada, în Brazilia, oriunde.
Fotografia mi-a permis să văd orice îmi doream să văd pe această planetă. Vreau să văd și să fotografiez orice îmi doare inima. Orice mă face fericit, vreau să văd și să fotografiez. Tot ceea ce cred că este suficient de frumos pentru a fi arătat, îl arăt. Fotografia a devenit viața mea”, relata regretatul fotograf.
În ultima parte a vieții, și-a dedicat eforturile prezentării expoziției „Amazonia”, rezultatul a șapte ani de muncă intensă în pădurea tropicală. A considerat fotografia nu doar un mijloc de exprimare, ci o ideologie și un mod de viață.
