Intai apare un camion, care se taraie cu maximum 60 la ora, lasand in spate un nor de fum negru si gros. Apoi, o caruta, inca una si inca una – ori franezi tare, riscand sa te “pupi” cu cel din spate, ori le depasesti trecand periculos de aproape de traficul care vine din sens opus. De-abia iti tragi putin sufletul, ca vine timpul sa treci de un biciclist care serpuieste linistit de parca ar fi singur pe sosea. Ca sa respecti legile lui Murphy, cum prinzi o portiune de drum mai libera, hop si indicatorul de intrare in localitate – de multe ori, plasat inteligent cu cateva sute de metri inainte de prima casa si, de teama radarului ori a pietonilor sau animalelor ce iti pot sari oricand in fata, apesi cu ura pe frana. Daca esti in sat, tot e bine, ca stii ca peste nu mult timp vei putea, cel putin teoretic, sa mergi din nou cu 100 de kilometri la ora, dar daca ai intrat intr-un oras, mai ales intr-unul ceva mai mare, ai incurcat-o de-a binelea. Scenariul se repeta cu incapatanare: ori o iei prin centru, insa risti sa stai la cozi lungi la semafoare, ori urmezi indicatoarele de ocolire si poate scapi de aglomeratie, insa aproape sigur dai de gropi. Iar cand intri in sfarsit pe autostrada care te poarta dinspre Pitesti spre Bucuresti si crezi ca ai scapat de nebunie, iti ies in intampinare deja celebrele cratere si denivelari, asezonate cu pietoni care traverseaza senin soseaua ori fac tacticos autostopul pe banda de urgenta. Nu conteaza ca vii de la granita cu Ungaria sau “doar” de la Timisoara, Arad sau Oradea – drumul pana in Capitala se parcurge in noua-zece ore, cu nervi, cu emotii, cu injuraturi, cu numeroase momente cand te intrebi de ce nu ai luat trenul. “De doi ani, merg de doua ori pe saptamana de la Bucuresti pana aproape de Arad si inapoi. E din ce in ce mai greu, sunt tot mai multe masini, si ma gandesc serios sa-mi caut un alt loc de munca, pentru ca efectiv simt ca ma imbolnavesc”, povesteste George Pop, angajat al unei companii din domeniul alimentar. In ciuda situatiei din ce in ce mai disperate, marile proiecte de infrastructura menite sa fluentizeze traficul se lasa asteptate. Iar cele deja incepute, cum ar fi constructia autostrazii Brasov – Bors de catre americanii de la Bechtel, au fost intrerupte in lipsa finantarii. Explicatii sunt multe. Oficial, in cazul Bechtel are loc o renegociere, prin care partea romana spera sa obtina conditii mai avantajoase, inclusiv pe plan financiar, si sa rezolve o serie de probleme. “Eu am cerut respectarea legislatiei din Romania. Punctele importante sunt nerespectarea prevederilor legale referitoare la avansuri si la scrisoarea de garantie”, a spus ministrul Transporturilor, Gheorghe Dobre. Neoficial, lideri importanti ai Aliantei sunt contra proiectului si ii baga bete in roate. In ceea ce priveste coridorul pan-european IV, Nadlac – Arad – Timisoara – Lugoj – Deva – Sibiu – Pitesti – Bucuresti – Constanta, se lucreaza in continuare la sectoarele Drajna – Fetesti si Fetesti – Cernavoda si la centurile Pitestiului si Sibiului. In rest, nu sunt inca gata studiile de fezabilitate ori proiectele, caci fosta guvernare nu le-a pregatit sau le-a facut prost, explica autoritatile. Cu alte cuvinte, mai dureaza destul pana ca macar sa inceapa exproprierile si sa fie organizate licitatiile. De aici pana la inaugurarea autostrazii mai e drum lung. Analistul economic Daniel Daianu spune ca piedica majora in calea constructiei de autostrazi este contextul macroeconomic. “Daca am demara toate proiectele pe care le vrem, ar insemna sa angrenam anual circa 3,5% din PIB in aceasta directie, ceea ce e imens, mai ales in contextul deficitului nostru. In acelasi timp, nu putem acuza nici populatia de o cerere (de autovehicule, electronice ori electrocasnice – n.red.) care este fireasca”, explica el. Pana una alta, indiferent de motivele reale, efectele se vad. si nu doar pe sosele. Peste 500 de angajati ai Bechtel, din Cluj si Bihor, au fost disponibilizati, fiind pastrati doar 50 de muncitori pentru intretinerea si conservarea santierelor. “Oricum, sansele de reincepere a lucrarilor in acest an sunt minime. Poate vor reincepe din martie 2006”, a declarat pentru Mediafax liderul sindical al angajatilor de la Bechtel, Iovian Ognean. si subcontractorii Bechtel s-au trezit fara activitate. Unii, ca Iptana Bucuresti, care avea angrenate in proiect 280 de persoane, au fost norocosi. “Deocamdata, oprirea lucrarilor nu ne influenteaza, caci am avut o solutie de rezerva si ne-am putut orienta spre alte proiecte”, spune directorul general adjunct tehnic al companiei, Toma Ivanescu. Altii, insa, se resimt mai puternic. “La un moment dat transportam 600-650 de muncitori zilnic, iar acum am ramas cu 50. Va dati seama de ce reducere de activitate este vorba”, explica Nemenyi Katalin, directorul firmei clujene Pulp Fiction. Directorul executiv al Societatii Academice din Romania (SAR), Sorin Ionita, spune ca viitorul proiectului Bechtel depinde de clauzele contractuale. “Daca nu vom putea iesi cu fata curata din aceasta afacere, probabil ca lucrarile vor continua. Asta inseamna ca nu se va lucra la capacitate maxima nici pe coridorul IV, caci banii nu ajung pentru ambele variante”, explica el.

CE E NOU PE FRONTUL AUTOSTRAZILOR

• Ministrul delegat pentru Lucrari Publice, Laszlo Borbely, a declarat la sfarsitul saptamanii trecute ca este posibil ca lucrarile la autostrada Brasov – Bors sa se reia curand, dupa ce va avea loc plata datoriilor. Colegul sau de partid, Gyorgy Frunda, a spus ca, pentru UDMR, continuarea proiectului va fi “un test de rupere de coalitie” in 2006.

• Premierul Calin Popescu-Tariceanu a anuntat, in acelasi week-end, ca in 2006 ar putea incepe lucrarile la mult blamata autostrada Bucuresti – Brasov, dar asta doar in conditiile in care s-ar gasi finantarea necesara. Pentru inceput, ar urma sa se lucreze la sectorul Brasov – Comarnic. Tariceanu a indicat ca principale surse de finantare fondurile de coeziune, dar si credite de la BERD si BEI.



• Pe langa reducerile drastice de personal de pe santiere, Bechtel a inceput sa retraga din Romania si oameni aflati in functii de management. In conditiile in care, totusi, lucrarile s-ar relua, angajatii respectivi sunt pregatiti sa se intoarca in cel mai scurt timp.