În Săptămâna Patimilor, Cristian Burci a avut de îndurat una dintre caznele la care au fost supuși mulți dintre bogații României: procurorii DIICOT l-au reținut pentru audieri. Potrivit procurorilor, patronul Prima TV și al trustului Adevărul este cercetat, împreună cu alte opt persoane, pentru inițierea unui grup infracţional organizat care ar fi adus un prejudiciu statului de aproape 8 milioane de euro în cazul devalizării companiei Romvag Caracal. Aflat acum îsub control judiciar, omul de afaceri a contestat măsura dispusă împotriva sa în instanță. Până să vedem ce-i reproșează procurorii lui Cristian Burci, vă prezentăm povestea businessurilor pe care le-a  dezvoltat omul de afaceri în România.

Țara tuturor posibilităților

Născut în 1965 la Drobeta Turnu Severin, Cristian Burci a fugit din România în anii ‘80 și s-a întors după Revoluție. Spirit antreprenorial avea din plin, dar experiența americană l-a ajutat enorm. A văzut cum se fac banii și a reușit să-și creeze o rețea de conexiuni. Astfel, a reușit să-și îndeplinească „visul american“ pe pământ românesc. „Am învăţat să mă focusez pe business, să caut, să găsesc şi să exploatez oportunităţi în afaceri. Apoi, cred că am dobândit şi un plus de pragmatism. Românii au obiceiul să vorbească mult şi, din păcate, fac puţin“, a declarat Cristian Burci într-un interviu acordat lui Petre Barbu și publicat în cartea „Primul an de publicitate“. Cu acest prilej, Burci spunea, referindu-se la anii ’90, că România era o țară cu mari oportunități. Prima afacere pe care a făcut-o după ce s-a întors a fost aducerea serialului Dallas și emisiunii Cartea Recordurilor, difuzate pe postul public de televiziune. Tot atunci a reușit, împreună cu frații Florescu, să convingă un producător de țigări să introducă spoturi publicitare în cele două producții. Asta i-a deschis calea spre ceea ce urma să devină afacerea care l-a consacrat în România: Graffiti. Este vorba despre prima agenție de publicitate de pe piață. Era anul 1991, iar, după un an, trece la un alt nivel: afiliază agenția grupului BBDO. De aici până la intrarea pe piața media nu a mai fost decât un pas.

În cercul mogulilor

În anii 1994-1995, a înființat și condus primul ziar color din România, „Ultimul cuvânt“, al cărui voce însă s-a auzit doar pentru o foarte scurtă perioadă în peisajului presei românești. Tot în aceeași perioadă a pus bazele televiziunii Amerom, care în 1997 ia numele de Prima TV, post care emite și astăzi. O altă afacere a fost achiziționarea radio Star FM, în anul 2000. Pentru că domeniul părea ofertant, după trei ani cumpără Radio Contact, pe care-l transformă în scurt timp în lider de piață și-l rebranduiește Kiss FM. În 2005, renunță la televiziune și la cele două radiouri printr-o tranzacție încheiată cu suedezii de la SBS, afacere care îi aduce în conturi 30 de milioane de dolari. Până să încaseze acești bani, a fost protagonistul unor afaceri profitabile, dar controversate. În urma unui contract de mediatizare, semnat între patru companii naționale din subordinea Ministerului Transporturilor și televiziunea MTC-TV Constanța, aproximativ șase milioane de dolari ar fi intrat la începutul anilor 2000 în conturile unei firme deținute de Cristian Burci. Cel care a girat afacerea a fost chiar ministrul Transporturilor de la acea vreme, pesedistul Miron Mitrea, care a și recunoscut ulterior că îl lega o prietenie cu omul de afaceri. De altfel, în mandatul lui Mitrea, firmele lui Cristian Burci câștigau contracte pe bandă rulantă cu companiile din subordinea ministerului. Un caz concret îl reprezintă contractele de „ierbicidare“ încheiate cu CFR SA de către Protan SA, firmă pe care Burci a preluat-o în 2002.

Profit din zgomotul șinelor de tren

Cele mai bănoase afaceri, Burci le-a avut în domeniul producţiei de vagoane şi material rulant, transporturi şi leasing de echipament feroviar. Aici, omul de afaceri ajunsese să dețină Internaţional Railway Systems (IRS), un grup de companii evaluat la un moment la nu mai puțin de 700 de milioane de euro. Povestea IRS a început în anul 2002,  prin achiziţionarea fabricii de vagoane MEVA din Turnu-Severin. Un an mai târziu a preluat şi şantierul naval din localitatea natală, însă spune că nu a cumpărat niciuna din fabrici de la stat, ci de la alte companii. „Am ajuns în această afacere din pură întâmplare. După ce producătorul american Trinity a fuzionat cu competitorul Thrall, au ajuns la concluzia că trebuie să închidă două fabrici în Europa, printre care şi cea de la Turnu-Severin. Fiind născut acolo, m-am gândit să preiau eu afacerea, deşi nu ştiam absolut nimic despre această industrie“, şi-a amintit acesta într-un interviu acordat revistei Capital. „Până la urmă însă, am văzut că e vorba tot despre cifre, venituri şi profit, adică trebuie să vinzi indiferent că e vorba de publicitate, producţie media sau vagoane“, a plusat el. În 2004, a preluat Romvag Caracal de la compania germană KEG, aflată în faliment. Iar în 2006, s-a dus la cei cu care mai făcuse afaceri, Trinity Rail, cu o propunere de fuziune. În schimb, americanii, care se gândiseră să iasă din Europa, i-au propus să le preia afacerile. Apoi, a achiziţionat şi 24% din acţiunile producătorului de subansamble SMR Balş. Astfel, grupul ajunsese cel mai mare producător european de material rulant, cu facilităţi de producţie, design, cercetare şi centre de servicii în zece locaţii. Pe lângă cele trei fabrici din România, de la Arad, Caracal şi Drobeta Turnu-Severin, grupul mai deţinea operaţiuni în Cehia, Slovacia, Germania şi Elveţia. Sediul central se afla în Luxemburg „şi l-am stabilit acolo  pentru că nu se percep taxe pentru plusul de capital în cazul unui exit“, a explicat redactorilor Capital la acea vreme omul de afaceri. Atunci susținea că nu exclude un exit și că  „în business orice e de vânzare, totul e să apară cumpărătorul potrivit“. În acea perioadă, Burci avea planuri mărețe și urmărea cu atenție privatizarea CFR Marfă fără să aibă vreun presentiment a ceea ce urma să-i conducă businessul în insolvență. De altfel, specialiști din industria feroviară ne-au declarat că fabricile cumpărate de milionar nu erau depășite moral și puteau face față competiției de pe piața europeană. Businessul creștea de la un an la altul datorită comenzilor de export avute de Astra Arad, dar și contractelor cu CFR Marfă. De când a izbucnit criza, afacerile din domeniul feroviar ale milionarului au început să scârțăie. Burci s-a văzut nevoit să renunțe la peste 1.300 de angajați și să pună lacăt pe mare parte din fabrici, care între timp au ajuns pe lista marilor datornici la bugetul de stat. În 2011, Atilla Verestoy, un apropiat al omului de afaceri, a preluat peste 50% din IRS. Alături de Verestoy, în acționariatul firmei urmau să apară și băncile la care IRS-ul lui Burci avea datorii. Cele trei fabrici producătoare de vagoane (Astra Vagoane Arad, Romvag Caracal și Meva) intraseră în insolvență, datoriile totale către bănci ridicându-se la 120 de milioane de euro. După nici un an, senatorul UDMR a vândut cele trei companii unui investitor german secret, la o valoare de peste 30 milioane de euro.

Prima și Adevărul

După ce a rămas cu un gust amar după incursiunea în industria feroviară, Burci s-a întors la una dintre primele iubiri. A eșuat în 2010, când a vrut să cumpere Realitatea TV, dar a profitat de insolvența cotidianului Adevărul și de dorința nemților de la Pro Sieben de a scăpa de Prima TV. Astfel, de câțiva ani, afaceristul încearcă să pună pe picioare un nou imperiu media. Deocamdată, fără succes. Adevărul Holding este tot în insolvență, situație în care a ajuns și postul de televiziune. Problemele din media s-ar putea acutiza, deoarece în dosarul Romvag sunt implicate persoane din conducerea Adevărul Holding. Acestea, împreună cu Burci, sunt acuzate de evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare și abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave. Potrivit Mediafax, procurorii ar fi descoperit că suspecții au transferat ilegal, sub forma unui împrumut, o sumă de 3,3 milioane de euro de la compania Romvag la IRS Luxemburg. La câteva luni după acordarea împrumutului, membrii grupului, în aceleaşi condiţii, ar fi încheiat un act adiţional prin care suma împrumutată s-a majorat la 7,5 milioane euro, din care s-a plătit efectiv 7,1mil. euro. Astfel, potrivit procurorilor, folosind un circuit financiar tip „suveică“, pentru pierderea controlului legal al sumelor de bani împrumutate şi îngreunarea descoperirii circuitului creat, în scopul disimulării şi al spălării sumelor de bani, s-a procedat la conversia sumei de bani din lei în euro, după care banii au fost viraţi către Internaţional Railway Systems S.A. Luxemburg. În aceeaşi zi, sumele încasate au fost transferate în contul unei firme din Capitală, controlată de grupul coordonat de Burci, unde au fost transformate din nou în lei şi virate la furnizorii acesteia.

8 mil. de euro este valoarea prejudiciului stabilită de procurori DIICOT, în dosarul ROMVAG