Marii câștigători:
3. Andy Krieger (trader valutar la Bankers Trust)
În toamna lui 1987, traderul de 32 de ani a lansat un atac speculativ brutal asupra dolarului neo-zeelandez (NZD). Considerând că este supraevaluat, a mizat pe deprecierea acestuia peste 600 de milioane de dolari, căderea de aproape 10% a valutei locale aducându-i sute de milioane de dolari profit. Se spune că atât guvernul Noii Zeelande cât și Rezerva Federală au intervenit pentru a-l determina pe Krieger, devenit ulterior o legendă în piețele financiare, să-și închidă pozițiile speculative. La scurt timp acesta a părăsit Bankers Trust pentru George Soros.  
2. Stanley Druckenmiller (trader valutar la Quantum Fund)
Situat în primii 150 de miliardari americani în 2011, cu o avere de 2.5 miliarde USD, Stanley și-a început ascensiunea în 1988 când a lucrat ca trader pentru Quantum Fond. Este renumit pentru două tranzacții excepționale pe marca germană. Prima a fost plasată după căderea zidului Berlinului când marca a atins un nivel minim pe care l-a considerat extrem în momentul de vârf al dificultăților de unificare. A investit până la 2 miliarde de mărci și a crescut profitul fondului cu 60%. Cea de a doua a fost o tranzacție complexă ce i-a adus sute de milioane de dolari, în parteneriat cu mentorul său G.Soros: a mizat pe aprecierea mărcii față de liră, a cumpărat acțiuni britanice și bonduri germane. Druckenmiller a speculat crizele financiare și turbulențele politice, s-a retras din activitate în 2010 și s-a dedicat  acțiunilor caritabile, fiind lider în 2009 cu peste 700 milioane de dolari donați fundațiilor.
1. George Soros (fondator Quantum Fund)
Fără îndoială, cel mai cunoscut speculator din toate timpurile, un adevărat guru al piețelor financiare, G.Soros a câștigat peste 1 miliard de dolari dintr-o singură tranzacție, într-o singură zi, 16 septembrie 1992. Geniul american de origine maghiară a vândut masiv liră împotriva mărcii germane după ce Marea Britanie a adoptat Mecanismul Valutar European la un curs de 2.7 mărci germane. Acest curs nu a putut fii menținut, în ciuda inflației ridicate și a dobânzii de referință de 12% menite să stârnească interesul investitorilor. Soros a anticipat că guvernul britanic şi Banca Centrală vor eșua să mențină artificial cursul la acel nivel, pariu care s-a dovedit câștigător în pofida eforturilor și intervențiilor de miliarde de dolari ale autorităților. La finalul acelei zile (Black Wednesday), Guvernul a anunțat ieșirea din Mecanismul Valutar European. Acest episod arată că piața valutară nu poate fi influențată decât temporar și în cele din urmă își urmează cursul, chiar dacă Guvernul și Banca Centrală se opun cu toate uneltele disponibile.
Marii pierzători:
3. Brian Hunter (trader pe futures la Amaranth Advisors)
Hunter a câștigat profituri uriașe mizând pe creșterea prețului la gaze naturale în 2005 după dezastrul provocat de uraganul Katrina. Acesta și-a continuat strategia agresivă, dar în 2006 prețul nu a evoluat conform așteptărilor și a pierdut 6.5 miliarde de dolari. Pierderile suferite de companie au atras atenția presei și a specialiștilor în privința practicilor de money management pentru a preveni pe viitor pierderi catastrofale.
2. Jerome Kerviel (trader pe acțiuni/derivate la Societe Generale)
Kerviel a tranzacționat profitabil în 2007 în anticiparea crizei financiare, dar expunerea sa a depășit până și capitalizarea băncii. A fost acuzat că a creat poziții pierzătoare intenționat pentru a ascunde profiturile recente, de aprox. 1.4 miliarde de euro. Banca i-a închis pozițiile după 3 zile, pierderile cauzate fiind estimate la 7 miliarde de dolari. În octombrie 2010 a fost condamnat la 3 ani de închisoare.
1. Howard Hubler (trader pe credite ipotecare la Morgan Stanley)
Hubler a aniticipat criza imobiliară încă din 2004 și a căutat diverse căi pentru a paria împotriva ei. A găsit clienți ai băncii disponibili să-i vândă  cds-uri pe credite ipotecare subprime, care poate fi comparat cu obținerea unei asigurări avantajoase pe o casă construită pe nisipuri mișcătoare. Criza financiară nu a început însă imediat și pentru a menține pariurile de milioane de dolari până la declanșarea crizei, a încercat alte operațiuni riscante care în cele din urmă au costat compania Morgan Stanley aproximativ 10 miliarde de dolari.
„Se poate afirma că lăcomia și tentativele de fraudă au reprezentat cauzele majore pentru pagubele uriașe înregistrate de diverse bănci de investiții sau fonduri, în timp ce geniul unor traderi în momente de volatilitate excesivă au dus la profituri istorice. Până la urmă, tradingul este o artă și nu doar știință” apreciază analiștii Admiral Markets.