Detaşat, cel mai notoriu eşec imobiliar este proiectul Planorama (foto) al israelienilor de la Euro Habitat, care au promis în urmă cu cinci ani că vor construi 1.100 de locuinţe în patru blocuri din zona Doamna Ghica şi care nici până astăzi nu au finalizat construcţia. Cumpărătorii apartamentelor au ieşit în stradă în repetate rânduri pentru a cere dezvoltatorului returnarea banilor, însă rezultatul a fost zeci de procese în justiţie care au condus în cele din urmă la pronunţarea insolvenţei companiei.

Un alt caz devenit un exemplu pentru segmentul comercial al pieţei imobiliare româneşti este cel al Tiago Mall din Oradea. Irandezii de la Mivan nu au mai apucat să finalizeze proiectul, înainte de a intra în incapacitate de plată. Centrul a fost finanţat de Bank Austria Creditanstalt AG (actuala UniCredit Austria) şi UniCredit Ţiriac cu 58 milioane de euro şi 25,2 milioane lei. Dezvoltatorul a constituit garanţii în favoarea creditorilor sub formă de ipotecă de rang I asupra terenului şi a construcţiei, pentru suma de 97 milioane de euro. Tiago Mall a fost primul caz, şi deocamdată singurul, de centru comercial vândut la licitaţie. Centrul comercial a fost achiziţionat în iunie 2010 de către Shopping Center Holding, în spatele căreia se află omul de afaceri Gabriel Popoviciu. Noul proprietar a anunţat că proiectul va fi deschis publicului în toamna acestui an, în urma unor investiţii adiţionale de 20 mil. euro.

Pe locul trei se plasează City Mall, urmaşul centrului comercial din Oradea, însă cu proprietari mai puţin norocoşi decât în cazul Tiago Mall. Proprietarii mall-ului de lângă cimitirul Bellu, firma Victoria Holding – controaltă de fondul australian APN/UKA European Retail Trust, au plătit în urmă cu cinci ani 103,5 mil. euro pentru acesta, însă afacerea s-a dovedit a fi una păguboasă. În toamna anului trecut, City Mall a fost declarat falimentar, cu datorii care depăşesc 40 mil. euro. Mall-ul a fost scos la licitaţie de cinci ori şi a ajuns la un preţ de sub 21 mil. euro, însă nimeni nu şi-a asumat riscul unei achiziţii până acum. Administratorii judiciari ai proiectului au decis să vândă mall-ul prin negociere directă.

Centrul comercial Armonia din Brăila, dezvoltat de RED Management Capital, a funcţionat timp de şase luni şi stă închis de aproape doi ani. Proiectul a fost declarat insolvent în noiembrie anul trecut, după ce a acumulat datorii de peste 40 mil. euro. Dezvoltatorul a anunţat în repetate rânduri că s-a decis transformarea imobilului în spaţiu dedicat magazinelor de tip outlet. Reprezentanţii companiei au recunoscut că au calculat greşit potenţialul pieţei din Brăila în momentul în care au decis construirea mall-ului, însă ei speră în continuare că vor reuşi să convingă piaţa cu modificările programate.

Compania Copper Beech, care se lăuda în 2007 cu planuri de 2,5 mld. euro pentru România, a intrat în faliment în decembrie anul trecut cu Blue Tower din Colentina, singurul lor proiect început. Ansamblul trebuia finalizat în luna septembrie 2009 şi cuprinde un bloc de 16 etaje, cu un total de 156 apartamente. Fondurile necesare dezvoltării proiectului, investiţie de 30 milioane euro, au fost asigurate din surse proprii, precum şi printr-un credit în valoare de 14 milioane de euro contractat de la Alpha Bank. Datoriile dezvoltatorului depăşesc 27 mil. euro, însă pentru cumpărători situaţia nu este la fel de dramatică ca în cazul Planorama, deoarece din cele 100 de locuinţe vândute, circa 70 sunt cumpărate de fondul norvegian Romania Invest, iar restul sunt luate de diferiţi investitori.

Cortina Residence (foto), proiect început în zona Băneasa, trebuia dezvoltat de firmele Heitman şi Cefin. Dezvoltatorul a intrat în faliment cu datorii de peste 25 de milioane de euro după ce a fost construit doar un subsol pe trei niveluri şi structura a trei etaje superioare. Compania obţinuse în aprilie 2007 o linie de credit de 37,7 milioane de euro de la Volksbank şi Investkredit.

Prima companie mare care a ieşit de pe piaţă odată cu primele semne de criză financiară este European Future Group (EFG). Dezvoltatorul britanic a anunţat investiţii de 2,5 mld. euro în proiecte rezidenţiale, de birouri şi centre comerciale, în majoritatea fiind asociat cu fondul austriac de investiţii Immoeast (actualmente Immofinanz). La începutul lui 2009, compania a anunţat că iese de pe piaţă şi a vândut patru proiecte, care necesitau investiţii de circa 500 mil. euro, către Immoeast. Cel mai măreţ proiect al companiei presupunea construcţia unui oraş, lângă Buftea, în care ar fi urmat să locuiască 15-20.000 de oameni. Ansamblul rezidenţial, cu 6.500 de locuinţe, necesita investiţii de 1,9 mld. euro şi urma să fie finalizat în anul 2015. Proiectul a acumulat datorii de 21 mil. euro şi a fost lichidat în martie 2010, iar terenul a fost cumpărat chiar de banca finanţatoare, Raiffeisen, pentru 11 mil. euro.

Dezvoltatorul imobiliar Terra Vision, aflat în reorganizare financiară, este obligat să vândă două blocuri nefinalizate din cadrul ansamblului rezidenţial Terra Residence (foto) din Voluntari pentru a-şi acoperi datoriile către creditori. Acesta este primul caz în care un ansamblu rezidenţial a fost scos la vânzare ca urmare a incapacităţii de plată a dezvoltatorului. Lichidatorul judiciar al ansamblului a constatat că Tera Vision şi-a însuşit fraudulos sume care pot depăşi 14 milioane de euro.

Actorul unei alte premiere imobiliare a fost proiectul My Dream din Pipera. Ansamblul intrat în insolvenţă a fost lichidat în luna mai a acestui an şi cumpărat la licitaţie contra sumei de 16,74 mil. euro. Dezvoltatorul proiectului, Plus Development a intrat în insolvenţă cu My Dream după ce nu a mai fost capabil să achite datoriile de circa 17 mil. euro. Compania reuşise să vândă doar 44 de apartamente dintr-un total de 173 de unităţi.

Compania Gigant Construct cumpărase în 2007 un teren de 10.200 mp în zona Pieţei Trapezului din estul Bucureştiului, pe care intenţiona să construiască 400 de locuinţe. Criza a blocat proiectul şi implicit capacitatea dezvoltatorului de a-şi achita împrumutul contractat de la Marfin Bank. Instituţia de credit a solicitat insolvenţa companiei, iar tribunalul a pronunţat falimentul în decembrie 2009. Terenul firmei a fost scos la licitaţie de cinci ori, iar preţul acestuia a scăzut de la 4,2 mil. euro la 1 mil. euro, însă fără niciun rezultat.