Air Fuel Synthesis, din Stockton-on-Tees, a produs cinci litri de carburant, din luna august, când a pus în funcţiune o mică rafinărie, care obţine benzină din bioxid de carbon şi vapori de apă.
Compania speră să construiască, în doi ani, o instalaţie mai mare, de dimensiuni comerciale, capabilă să producă o tonă de benzină pe zi. De asemenea, intenţionează să producă carburant ecologic pentru avioane, astfel încât transporturile aeriene să devină mai puţin poluante.
Tim Fox, şeful Departamentului de energie şi mediu al Facultăţii de Inginerie Mecanică din Londra, a declarat: "Pare prea frumos să fie adevărat, dar este adevărat. Fac asta şi am fost personal acolo şi am văzut. Inovaţia constă în faptul că au elaborat un proces. Este o uzină pilot mică, care captează aerul şi extrage CO2 din el, pe baza unor principii bine cunoscute. Instalaţia foloseşte componente cunoscute şi atestate, dar interesant este felul în care au conceput sistemul şi au demonstrat că funcţionează."
Chiar dacă procesul este încă în stadiul incipient de dezvoltare şi are nevoie de energie electrică din reţeaua naţională, compania crede că va putea, la un moment dat, să folosească energie din surse regenerabile, cum ar fi cea eoliană sau cea marină.
"Am luat bioxid de carbon din atmosferă şi hidrogen din apă şi le-am transformat în benzină", a spus Peter Harrison, directorul executiv al companiei, care a prezentat descoperirea la o conferinţă a Institutului de Inginerie Mecanică din Londra.
"Nimeni altcineva nu face asta în ţara noastră şi nici în străinătate, din câte ştim. Arată şi miroase ca benzina, dar este un produs mai limpede şi mai curat decât benzina derivată din ţiţei fosil", a declarat domnul Harrison pentru The Independent. "Nu avem niciunul din aditivii şi particulele dăunătoare care se găsesc în benzina convenţională, însă carburantul nostru poate fi folosit la motoarele existente. Aceasta înseamnă că oamenii pot merge în curtea unui garaj şi alimenta maşina cu produsul nostru, fără să fie nevoiţi să instaleze baterii, să-şi adapteze vehiculul pentru celule de combustie sau să monteze butelii de hidrogen. Asta înseamnă că poate fi folosită infrastructura de transport existentă", a mai spus domnul Harrison.
Captarea bioxidului de carbon din aer şi eliminarea eficientă a principalului gaz industrial cu efect de seră, rezultat din arderea combustibililor fosili, cum ar fi cărbunele şi petrolul, a fost visul economiei verzi emergente.
Folosirea bioxidului de carbon extras pentru a fabrica benzină care poate fi înmagazinată, transportată şi utilizată ca orice alt carburant de către motoarele existente duce şi mai departe ideea. Inovaţia poate mediul şi economia Marii Britanii, a explicat domnul Harrison.
"Convertim energia electrică regenerabilă într-o formă de energie mai uşor de adaptat, folosit şi depozitat, adică în carburanţi lichizi pentru transport. Credem că, până la sfârşitul lui 2014, dacă vom avea finanţarea necesară, vom putea produce benzină la scară comercială, folosind energie regenerabilă. În următorii 15 ani, ar trebui să vizăm o operaţiune la nivel de rafinărie. Problema este să ne asigurăm că Marea Britanie poate pune la punct şi desfăşura toate procesele de producţie pe care le necesită această tehnologie.Cine-şi poate produce propriul carburant poate schimba economia unei ţări", a spus el.
Planul iniţial este producerea de benzină care poate fi amestecată cu carburanţii convenţionali, pentru a obţine carburanţi de înaltă performanţă necesari în sporturile cu motor. Tehnologia este ideală şi pentru comunităţile izolate, care au din abundenţă surse de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară, eopliană sau marină, dar nu o pot înmagazina, a afirmat domnul Harrison. "Ne referim la comunităţile insulare din lume şi la alte nişe de piaţă, pe care le ajutăm să-şi rezolve problemele energetice. Avem o piaţă în care preţul petrolului fosil este în creştere şi unde, la un moment dat, carburantul nostru va fi mai ieftin", a spus el.
Chiar dacă prototipul a fost proiectat să extragă bioxid de carbon din aer, această parte a procesului este încă prea ineficientă pentru a permite operarea pe scară comercială.
Compania poate şi a folosit bioxid de carbon extras din aer ca să obţină benzină, dar foloseşte şu surse industriale de CO2, până va reuşi să îmbunătăţească performanţa de "captare a carbonului".
Alte companii caută modalităţile de ameliorare a tehnologiei de captare a carbonului, considerată prea costisitoare pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial, dar fiind că preţul captării unei tone de bioxid de carbon este de 400 de lire sterline.
Cu toate acestea, profesorul Klaus Lackner, de la Universitatea Columbia din New York, a asigurat că întotdeauna costurile ridicate ale tehnologiilor noi scad apoi dramatic. "Am cumpărat primul CD în anii 1980 şi am plătit 20 de dolari, iar acum costă mai puţin de 10 cenţi. În ultimul secol, preţul unui bec a scăzut de 7.000 de ori", a spus profesorul Lackner.
SURSA: Rador