Carele de reportaj independente fac, de cele mai multe ori, diferenţa dintre o emisiune de calitate şi una mediocră. Oamenii care deţin astfel de echipamente, valorând peste un milion de euro, sunt foşti angajaţi ai televiziunii publice sau ai posturilor private, cu spirit de iniţiativă şi gustul aventurii.

Explozia audiovizualului a dat naştere unei afaceri de nişă: producţia independentă TV. Majoritatea firmelor de pe acest segment sunt „celule“ care s-au desprins din corpul „mamă“ al marilor broadcasteri publici şi privaţi, dar care au ajuns acum să lucreze independent pentru toţi actorii de pe piaţa TV.
Este şi cazul companiilor independente de producţie video ce deţin care de reportaj. Numărul lor este redus la nivel naţional, dar au o cifră de afaceri estimată de Capital la peste două milioane de euro anual. Proprietarii carelor de reportaj folosesc o forţă de muncă de 50 – 100 de angajaţi, pe care o plătesc cu salarii între 1.600 şi 2.300 de lei net pe lună. Investiţiile într-un car de reportaj depăşesc uşor un milion de euro. Profiturile sunt mai mici în transmisia TV decât în afacerile de închiriere a echipamentelor de scenă (lumini, sunet, videoproiectoare). Studio Video Art pare să fie cea mai căutată companie de transmisiuni video de pe piaţă. Motivul? Este singura firmă independendă care deţine două care de reportaj şi are cele mai moderne camere şi sisteme de transmisie, ce depăşesc în calitate carele Pro TV şi Antena 1, fiind comparabile cu ultimele achiziţii în materie făcute de TVR.

Dumitru Alexandru, cunoscut în industrie ca Ticu Alexe, şi-a înfiinţat compania de producţie în 1992. În 2005, a realizat o cifră de afaceri cu puţin peste 500.000 de euro şi a avut un profit net de aproape 150.000 de euro, cu o rată a profitului de 30%. Anul acesta el estimează o creştere a cifrei de afaceri cu 100.000 de euro. Alexe facturează televiziunile cu preţuri piperate: pentru trei meciuri din Cupa UEFA, transmise pentru Antena 1 în 2006, a încasat 80.000 de euro, iar pentru ultima ediţie specială realizată de Marius Tucă, a tăiat o factură de 4.000 de euro, pentru numai o oră şi jumătate de emisie!
Cum orice poveste de succes îşi are poticnelile ei, l-am întrebat pe Ticu Alexe ce-l încurcă cel mai tare în activitatea sa. „Cel mai mare necaz este corectitudinea mea faţă de statul român. Televiziunile şi clienţii de transmisii televizate, în general, plătesc la distanţe foarte mari de momentul facturării. Dacă ţin o lună o TVA de 30.000 de lei, penalizările mă debalansează.“

Ciprian Miclea, absolvent de imagine film şi fost angajat la Prima TV, conduce acum o companie independentă de producţie numită Bivolul Production. Trăgând ca un „bivol“ la carul producţiei TV, compania lui Miclea are o cifră de afaceri pe primele zece luni ale anului de 300.000 de euro şi un profit de… 200.000 de euro! Vorbind despre tendinţele de pe piaţa de producţie pentru televiziune, Miclea susţine că „echipamentele merg în jos ca preţuri, iar oamenii costă din ce în ce mai mult“.

Independenţii se luptă cu sistemul de relaţii din jurul marilor televiziuni private şi, mai ales, al televiziunii publice. Miclea vorbeşte despre un paradox la licitaţiile organizate de televiziuni, unde „câştigă întotdeauna cine-i mai prost“. Explică faptul că degeaba oferi calitate când licitaţia se câştigă doar cu preţul cel mai mic. Sectorul privat pare mai atent la calitate, dar şi acesta a început să organizeze licitaţii pentru reducerea costurilor.

Proprietarii carelor de reportaj constată că, în ultimii ani, există un mare deficit pe piaţă de buni cameramani. Aceştia preferă, de regulă, să devină intermediari, comisionari şi mici manageri pe piaţa audiovizuală, încurcând la licitaţii firmele ce prestează servicii de transmisie TV.