Tăierea datoriilor Greciei

Evident, Grecia este în favoarea „haircut-ului”. Evangelios Venizelor, ministrul grec de finanţe, a spus că anularea a 50% din datorii ar fi „cea mai bună” soluţie. Însă guvernul de la Atena nu poate vorbi deschis despre tăierea datorii, pentru că finanţatorii externi ar lua-o drept un semn că nu sunt serioşi cu privire la reformarea economiei. Cei mai fervenţi susţinători ai „ştergerii” datoriei sunt miniştrii germani care încearcă să arunce cât mai mult din pierderi în curtea băncilor private, pentru ca povara să nu fie suportată exclusiv de plătitorii de taxe din restul Europei.
Se opun, bineînţeles, băncile germane şi franceze, care deţin în total obligaţiuni în valoare de 20 mld. euro. O tăiere masivă le-ar putea aduce în pragul falimentului. În cazul băncilor franceze, acestea au susţinerea cabinetului de la Paris care s-ar vedea pus în situaţia să fie nevoit să intervină pentru a-şi salva propriul sistem bancar. Se opune şi Banca Central Europeană, care deţine obligaţiuni greceşti de 45 mld. dolari, majoritatea achiziţionate anul trecut când a încercat să stabilizeze pieţele.
Recapitalizarea băncilor

Unele mari bănci europene au probleme cu finanţările, după ce creditorii privaţi au început să aibă dubii cu privire la solvenţa lor, un fenomen ce poate a arunca Europa într-o nouă recesiune. Acesta este şi motivul pentru care liderii europeni iau în calcul să ceară băncilor să obţină mai mult capital pentru a asigura investitorii că n-au dificultăţi.
George Osborne, premierul britanic, este principalul susţinător al recapitalizării, băncile britanice fiind considerabil mai bine capitalizate decât cele continentale. Şi Germania recunoaşte nevoia ca băncile să aibă mai multă capitalizare însă ar dori ca, înainte de a implica un efort guvernamental în susţinerea lor, băncile să încerce să obţină banii de la finanţatori privaţi.
Se opun băncile germane, care ameninţă că vor îngheţa creditarea dacă vor fi obligate să majoreze capitalul. Acestea spun că în loc să strângă bani, vor vinde active. De asemenea, băncile spaniole, care ar fi nevoite să obţină cele mai mari finanţări, se opune, la fel şi cele franceze, care cer ca banii să vină de la Europa nu de la guvernul Franţei.
Întărirea Fondului European de Stabilitate

Fondul de sprijin, de 440 mld. euro, nu este suficient de mare pentru putea susţine Spania şi Italia. Autorităţile europene încearcă să găsească metode de a obţine mai multă “muniţie” pentru acesta, cu scopul de a convinge investitorii că dacă vreo ţară europeană intră în vrie, are suficientă putere pentru a interveni decisiv.
Marea Britanie este printre susţinători, băncile britanice fiind puternic expuse pe datoriile italiene şi spaniole, şi vor ca Fondul să fie o “mare bazooka” care să trimită mesajul corect către pieţe. Franţa vrea şi mai mult, dorind să transforme fondul într-o bancă, lucru care i-ar garanta accesul la mult mai multe finanţări de la BCE. Şi Comisia Europeană este în favoarea acestei măsuri.
Împotrivă este BCE, care nu vrea să fie folosită ca “puşculiţă” de către Fondul de stabilitate. Şi Germania se opune vehement ca Fondul să fie finanţat din contribuţia statelor europene. Până una alta, pentru ca fondul să fie un garant credibil, ar avea nevoie de 1.000 mld. euro pentru a susţine datoriile Spaniei şi Italiei în următorii doi an şi jumătate.
Datoria suverană a Greciei atinge acum un nivel de 181% din PIB, iar toată lumea e conştientă că ţara nu le poate plăti. Chiar dacă ar fi obţinut o creştere economică substanţială n-ar fi reuşit să-şi plătească dobânzile. Factorii de decizie europeni, scrie Reuters, iau în calcul forţarea creditorilor Greciei, în special bănci şi investitori privaţi, să accepte o tăiere a valorii obligaţiunilor greceşti pe care le deţin cu cel puţin 50%.