Aproape jumătate s-a dus deja. Stagiunea 2011/2012 s-a remarcat, până acum, printr-o serie de spectacole care acoperă toate genurile – de la clasic până la modern, de la dramă până la comedie ori absurd. Iar teatrele nu mai au destule bilete pentru câţi spectatori vor să vadă piesele. O imagine a stării de fapt e dată de testul banal al încercării de a rezerva un bilet la teatru: cel puţin la piesele care au nume consacrate în distribuţie, nu mai găseşti bilet chiar cu o săptămână înainte de ziua în care e programat spectacolul.
Preţul unui bilet la teatru variază între 20 şi 60 de lei, în funcţie de poziţia locurilor în sală. „Criza a avut contribuția ei – teatrul a devenit refugiul din cotidian, dacă vreți“, are o explicaţie Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB).
O piesă a Naţionalului despre care critica nu se mai oprește din vorbit/lăudat este „Vizita bătrânei doamne“ a elvețianului Friedrich Dürrenmatt, un spectacol despre criză financiară, vină, răzbunare şi lăcomie, regizat de bulgarul Alexander Morfov chiar în plină recesiune, care-şi menţine în transă publicul timp de trei ore şi jumătate. Piesa ridică o întrebare mai acută, azi, decât oricând: Poate un miliard de dolari să cumpere conştiinţa unui întreg oraş?
Scenele se succed într‑un ritm ameţitor, una mai surprinzătoare şi mai îndrăzneaţă decât cealaltă, şi e greu de spus ce e mai meritoriu în ceea ce vedem: abilitatea şi perfecta interacţiune a numeroşilor actori (55 de actori, protagoniştii fiind Maia Morgenstern şi Mircea Rusu) sau tehnica formidabilă, regăsită în decoruri, lumini, costume şi muzică.

Întâlniri sau reîntâlniri mereu bine-venite
Dacă sunteţi încă paralizaţi de stresul ştirilor financiare, iată o soluţie sigură care vă poate scoate din această stare: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“ ne demonstrează că „Veselia nu-i în criză!“, un spectacol muzical-umoristic care are în distribuţie nume sonore, printre care Alexandru Arşinel, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru şi Adriana Trandafir.
Prima săptămână de primăvară aduce pe scena Teatrului Mic şi o premieră oficială: „Primăvara dnei Stone la Roma“, o dramatizare a romanului cu același nume al lui Tennessee Williams, pusă în scenă de Liana Ceterchi. Pe scurt: ea – o actriţă celebră, iar el – un gigolo italian care îşi câştigă existenţa speculând generozitatea americancelor bogate. Din întâlnirea celor doi, la Roma, nu poate ieşi nimic bun. Cu excepţia acestui spectacol, de altfel, perfect încadrat şi în actualul peisaj urban bucureştean.
Un alt spectacol care trebuie văzut – cel puțin pentru că invită la meditaţie şi redescoperire de sine – este „Doi pe o bancă“, o poveste regizată de Emanuel Pârvu şi jucată pe scena Metropolisului din București. Şi pentru ca iubitorii de teatru să poată să-şi cumpere din timp bilete la piesele pe care nu vor să le rateze, cei de la Metropolis tocmai au introdus sistemul de vânzare online.