Astfel, companiile din sectorul petrolier datorează impozit pe ţiţei din producţia internă, la o rată de 4 euro pe tonă aplicabilă la cantitatea totală furnizată. Cu toate acestea, ţiţeiul din producţia internă este scutit dacă este exportat direct de către producător.
În ceea ce priveşte redevenţele, cele pentru ţiţei sunt de 3,5% pentru o producţie trimestrială sub 10.000 de tone în respectivul zăcământ, 5% pentru 10.000 – 20.000 de tone, 7% pentru 20.000 – 100.000 de tone şi 13,5% pentru producţia de peste 100.000 de tone pe trimestru.
La gaze, redevenţa variază de la 3,5% pentru producţia trimestrială de sub 10 milioane de metri cubi la 7,5% între 10 milioane şi 50 de milioane de metri cubi, ajunge la 9% pentru producţia între 50 de milioane şi 200 de milioane de metri cubi şi atinge 13,5% pentru producţia de peste 200 de milioane de metri cubi.
O redevenţă de 10% se aplică asupra venitului brut obţinut din transportul şi tranzitul petrolului prin sistemele naţionale de transport de petrol, precum şi asupra venitului brut obţinut din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea statului.
De asemenea, o redevenţă de 3% se plăteşte pentru venitul brut obţinut din înmagazinarea subterană a gazelor naturale.
De la 31 decembrie 2014 se aşteaptă o schimbare în sistemul revedenţelor, notează cei de la KPMG, întrucât expiră prevederea din contractul de privatizare a Petrom, potrivit căreia timp de 10 ani, începând din 2004, redevenţele nu pot fi modificate.
În ceea ce priveşte suprataxarea companiilor, există mai multe instrumente.
În primul rând, este vorba despre impozitul pe monopol datorat de operatorii de transport şi distribuţie de energie electrică şi gaze naturale, autorizaţi de ANRE. Acest impozit se aplică pe fiecare MWh pentru care se facturează serviciile de transport şi distribuţie de energie electrică şi gaze naturale şi variază între 0,1 şi 0,85 lei/MWh.
Suprataxarea se aplică veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale. Acest impozit este aplicabil companiilor care desfăşoară efectiv atât activităţi de extracţie cât şi activităţi de vânzare a gazelor extrase din România (incluzând teritoriul naţional şi apele asupra cărora România îşi exercită drepturi suverane).
Totodată, la începutul acestui an a fost instituit un alt impozit de 60% din veniturile suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, din care se deduc redevenţele aferente acestor venituri, precum şi investiţiile în segmentul upstream. Deducerea investiţiilor în segmentul upstream nu poate depăşi 30% din veniturile suplimentare.
Un alt impozit din sector este cel de 0,5% aplicat veniturilor obţinute de companiile care obţin venituri din exploatarea petrolului brut. Baza impozabilă este determinată în funcţie de anumite formule.
Aceste taxe speciale se adaugă celor plătite de toate companiile din România, precum impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile nerezidenţilor.
Sursa: Agerpres
