Din cuprinsul articolului

Taxă pied-à-terre: Cum funcționează noua măsură fiscală pentru proprietățile de lux

Noua taxă pied-à-terre propusă în New York introduce o suprataxă anuală aplicată proprietăților de lux care nu sunt utilizate ca reședințe principale. Concret, această taxă vizează locuințele evaluate la peste 5 milioane de dolari, deținute de persoane care nu locuiesc permanent în oraș.

Conceptul de „pied-à-terre”, provenit din limba franceză, desemnează o locuință secundară utilizată ocazional. În contextul pieței imobiliare din New York, aceste proprietăți sunt adesea achiziționate de investitori sau persoane extrem de bogate, fiind folosite mai degrabă ca active financiare decât ca spații locative.

Autoritățile estimează că această taxă ar putea genera venituri anuale de aproximativ 500 de milioane de dolari. Argumentul central al susținătorilor măsurii este acela că proprietățile neocupate contribuie la creșterea artificială a prețurilor imobiliare și la reducerea disponibilității locuințelor pentru rezidenții permanenți.

„Dacă îți permiți o a doua locuință de 5 milioane de dolari care rămâne goală cea mai mare parte a anului, îți permiți să contribui, la fel ca orice alt newyorkez”, a explicat Kathy Hochul.

Taxă pentru ultrabogați: instrument fiscal pentru echilibrarea bugetului orașului

Taxa propusă este parte a unei strategii mai ample de echilibrare bugetară, în condițiile în care administrația actuală se confruntă cu deficite semnificative moștenite. De la începutul mandatului său, în ianuarie, Zohran Mamdani a pus accent pe identificarea unor surse suplimentare de venit fără majorarea generalizată a impozitelor.

Primarul a susținut public introducerea acestei taxe, considerând-o o măsură echitabilă care vizează în mod direct elitele globale și investitorii care utilizează piața imobiliară din New York ca instrument de conservare a averii.

„Suntem cu un pas mai aproape de echilibrarea bugetului prin impozitarea ultra-bogaților și elitelor globale cu o taxă pied-à-terre – prima de acest fel în statul nostru”, a declarat Zohran Mamdani.

Într-un mesaj video adresat publicului, edilul a subliniat dimensiunea socială a măsurii și necesitatea unei contribuții proporționale din partea celor mai bogați proprietari.

„Unii ar trebui să contribuie mai mult decât restul”, a afirmat Zohran Mamdani.

Important de menționat este faptul că această taxă nu se aplică persoanelor bogate care au reședința principală în New York. Măsura este direcționată exclusiv către proprietarii care nu locuiesc permanent în oraș, fiind descrisă de administrație drept o intervenție țintită asupra capitalului imobiliar pasiv.

Context politic și economic: dezbatere veche relansată în actualul climat fiscal

Introducerea unei astfel de taxe nu este o idee nouă în peisajul legislativ din New York. Discuțiile privind taxarea proprietăților de tip pied-à-terre au fost reluate periodic în ultimii ani, însă nu au fost implementate până în prezent.

Datele oficiale din 2023 indică existența a aproape 59.000 de unități locative utilizate sezonier sau ocazional. Cu toate acestea, nu există o estimare exactă privind câte dintre acestea depășesc pragul valoric de 5 milioane de dolari, ceea ce complică evaluarea impactului total al măsurii.

În plan politic, inițiativa este susținută de o parte a liderilor progresiști, însă există și rezerve privind extinderea impozitării asupra veniturilor sau corporațiilor. Guvernatoarea Kathy Hochul a precizat că nu va susține majorări ale impozitului pe venit sau pe companii, delimitându-se astfel de alte propuneri fiscale.

În paralel, administrația Mamdani a colaborat cu guvernul statului pentru dezvoltarea unor proiecte sociale, inclusiv extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor și lansarea unui magazin alimentar administrat de oraș, programat pentru 2027. Aceste inițiative sunt prezentate ca parte a unei strategii mai largi de reformă urbană și echitate economică.