La 534 de ani după bătălia de la Podu Înalt şi 414 după cea de la Călugăreni, românii de la Transporturi, vajnic conduşi de voievodul Berceanu, au hotărât să dea semnalul unei noi lupte, pentru un alt fel de pod, punând taxă pe ultima cale rutieră gratuită peste Dunăre. Cea de la Cernavodă. Doamna Tiron, şefa companiei care se ocupă, vezi Doamne, cu asigurarea unei cât mai bune infrastructuri rutiere pentru şoferul român plătitor de zeci de taxe, îi îndrumă pe rute ocolitoare pe cei care nu vor să plătească. La fel şi şeful ei, ministrul Berceanu, care îi şi ameninţă pe nefericiţii navetişti de la Cernavodă că le dă în vileag salariile dacă îşi mai strigă năduful. Ce legătură o avea taxa pe pod cu leafa unor oameni care muncesc la numai câţiva metri de un reactor nuclear numai el ştie. Nu văd legătura, aşa cum nu ştiu nici care o fi ruta aia ocolitoare pe unde să pot ajunge la Constanţa, sau măcar la Cernavodă, fără să plătesc biruri. Totuşi, parcă asta era logica pe la alţii, mai occidentali, mai vechi în ale taxelor decât noi şi mult mai feriţi de gropile din asfalt: cine nu vrea să plătească o taxă pentru un drum realizat prin concesiune trebuie să aibă la dispoziţie variante ocolitoare. Numai că, în timp ce ei le plătesc şi le şi au, noi nu le avem, dar le plătim: atât drumul sau podul (făcut din bani publici!), cât şi taxa aferentă. La Ostrov sau Brăila plătesc bacul.La Giurgeni, alt pod cu taxă. Unde-i alternativa? Comisia Europeană o fi avut şi o hartă rutieră pe masă atunci când a decis că nu poate interveni în lupta dintre transportatorii români şi guvernul lor? La fel ca în vremea marilor voievozi Ştefan şi Mihai, ajutorul Apusului în lupta cu nedreptatea a rămas doar o promisiune. Asta, în timp ce ienicerii de la CNADNR şi de la MT se întrec să pună biruri pe capul şoferilor valahi, motivând că le trebuie bani pentru a întreţine o reţea rutieră în care drumurile sunt construite prin îmbinarea perfectă a gropilor. Unde eşti tu Țepeş Doamne…