Tema serii: cum trecem de la lamentație la acțiune, de la „țară mică” la „țară cu proiecte mari”. Discuția a fost moderată de Mugurel Stan, fondatorul proiectului Big Life.
„Nu suntem o țară mică”. Contextul în cifre și complexul de inferioritate
Deschiderea a venit cu o provocare lucidă: România nu e „mică” dacă te uiți la indicatori esențiali în Europa – populație în top 10, suprafață în prima treime, PIB în proximitatea unor economii mature, poziții bune la producția agricolă (grâu, porumb), la rețeaua feroviară și un spectaculos loc 5 în lume la raportul viteză/preț al internetului.
Concluzia de start: nu statistica ne ține pe loc, ci felul în care ne raportăm la noi – dacă intrăm cu complex de inferioritate în dialogul european, așa vom fi și tratați.
Educație și sănătate: acces avem, calitatea e provocarea
Valentin Șoneriu a scurtcircuitat euforia: putem avea kilometri, hectare și megawați, dar fără capital uman nu facem saltul. În România, analfabetismul funcțional afectează masiv noile generații. Nu e vorba doar de „acces” la școală sau la medicină, ci de rezultate.
Gabriel Biriș a mutat reflectorul pe educația timpurie: „80–90% din sinapse se formează până la 3–5 ani; fără investiții în creșe și formarea educatorilor, reparăm prea târziu ce se construiește prea devreme.”
A reamintit un proiect inițiat din zona privată: credit fiscal pentru angajatori ca să acopere costurile de creșă/grădiniță ale angajaților – un mecanism prin care statul își recuperează banii din taxe și contribuții, dar care a fost suspendat exact când începea să funcționeze.
Idee-cheie: educația timpurie ca prioritate națională, cu finanțare predictibilă măcar 5 ani și cu formare accelerată pentru personal.
Energie: oportunități ratate și lecția off-shore
„Ce ar fi însemnat să avem platforme americane în Marea Neagră între Sevastopol și Constanța la începutul războiului?” – întrebare-apendice la decizia istorică prin care impozitarea off-shore a alungat cel puțin un investitor strategic. Concluzia panelului: regula de aur a investițiilor mari este „no changes during the game”. România a învățat-o pe propria piele.
În paralel, ecosistemul Simtel/ANT/GES a arătat că integrarea pe verticală (energie verde, stocare, servicii, roboți autonomi) se poate face aici, dacă statul nu descurajează capitalul cu impredictibilitate.
Fiscalitate: cum trecem de la „strângem șurubul” la „lărgim conducta”
Gabriel Biriș a numit pe șleau problema: deficitul scade acum „din condei”, nu din reforme. Dacă scoți din pachet reforma administrativă și împingi totul pe taxe suplimentare, capitalul pleacă – mai întâi banii, apoi oamenii.
Piesa lipsă? Combaterea reală a fraudei la TVA.
– Taxarea inversă generalizată pe lanțurile cu risc ridicat (model cerut de ani de zile la Bruxelles) ar închide robinetele mari de evaziune.
– Digitalizarea colectării și predictibilitate pe 5–10 ani ar muta discuția de la „cât mai luăm” la „cât mai producem”.
Matematica rece: în următorii 6 ani trebuie ajustat ~9% din PIB (deficit spre 3%, 3% apărare, presiune demografică). Fără investiții care cresc baza de impozitare, nu iese ecuația.
De la lohn la produse: lipsa cronică de „sales” și „go-to-market”
Iulian Nedea a spus verde: România face lohn – în software, în textile, în multe industrii. Avem ingineri buni, dar nu avem produse și, mai ales, nu avem armate de vânzări. Exemplul Huawei: 70% R&D, 30% vânzări (mii de oameni) chiar și pe piața locală înainte să existe produs de vândut.
La noi, companiile abia dacă au 7–8% din personal în sales. Rezultatul? Inovația rămâne în laborator, nu ajunge pe piață.
Rețeta: dublarea/triplarea structurilor comerciale, incubatoare de go-to-market, parteneriate public-private pentru deschiderea piețelor externe (Orientul Mijlociu, Africa), acolo unde „e banii”.
„Hub 200”: reindustrializare ușoară în orașe mici
Propunerea care a stârnit cele mai multe capete aprobatoare: „Hub 200” – o rețea de unități de producție ușoară în 200 de orașe mici, conectate la ce știm că importăm masiv: carne, legume, produse de panificație, procesate, materiale.
Logica e simplă: aduci fabrica la oameni, nu oamenii la marile orașe; folosești competențele locale (ex. horticultură în zona Corabiei) și tai costurile de transport și migrație.
Blocajele? Autorizații și racordări la utilități care durează ani; abuzul administrativ local asupra investitorilor. Soluția: pachet național de „fast-track industrial” – termene maximale garantate, ghișeu unic real, sancțiuni pentru funcționarii care blochează investițiile, acces prioritar la linii de finanțare IFC/BERD (unde banii există, dar proiectele lipsesc).
Infrastructură: autostrăzi către Berlin, Salonic, Cracovia și un hub aerian nou
Într-o regiune fracturată logistic, România are șansa să joace rol de nod. „Aș gândi autostrăzile București–Berlin, București–Salonic, București–Cracovia și un aeroport-hub cargo & pasageri într-o zonă cu potențial (Giurgiu, sudul țării)”, a spus Iulian Nedea.
Nu e „vis frumos”: IFC și BERD finanțează proiecte de 200–300+ milioane euro; trebuie doar pus pe masă un portofoliu coerent și apăsat butonul de execuție.
Implicarea antreprenorilor: „apolitic” înseamnă, de fapt, „nu mă interesează”
Aici consensul a fost deplin: fără antreprenori în dialogul de politici publice, reformele reale nu pornesc. „Nu vrem privilegii, vrem level playing field”, a punctat Valentin Șoneriu, cu o notă critică la tentația unor taxe „specifice” pe ramuri care distorsionează competiția.
Mesajul serii: mediul de afaceri nu poate rămâne „apolitic”; poate să rămână nepartinic, dar implicat, cu obiective urmărite la sânge.
Șase idei curajoase, cu termen și asumare instituțională
- Educație timpurie – pact pe 5 ani
– Ce: credit fiscal pentru angajatori care plătesc creșa/grădinița, formare accelerată pentru educatori, standarde minime naționale.
– Cine: Educație, Muncă, Finanțe + patronate; indicator: +100.000 locuri la creșă în 36 luni. - TVA anti-fraudă – taxare inversă pe lanțurile cu risc & digitalizare totală
– Ce: mandat ferm în Consiliul UE, SAF-T extins, e-Factura end-to-end, analytics în timp real.
– Cine: Finanțe/ANAF + Banca Națională a Datelor Fiscale; țintă: –7 mld. € evaziune/an în 24 luni. - „Hub 200” – rețea de micro-fabrici în orașe mici
– Ce: lege „fast-track industrial” (autorizații 90 zile, racord 120 zile), fond-cadru de cofinanțare, criteriu: înlocuirea importurilor.
– Cine: MIPE + MDLPA + InvestRomânia; 200 locații pilot în 48 luni. - Go-to-market România
– Ce: program național de vânzări: granturi pentru constituirea de echipe comerciale externe (min. 30% din headcount în sales pentru companiile eligibile), clustere pe verticală, parteneriate cu camere de comerț în Orientul Mijlociu & Africa.
– Cine: Economie/Externe + patronate; 1.000 companii înrolate/3 ani. - Marile proiecte – autostrăzi transfrontaliere & hub aerian cargo
– Ce: pachet de proiecte bancabile prezentat IFC/BERD în 6 luni; management de proiect profesionist, KPI de execuție trimestrial.
– Cine: Transporturi + Unitatea Proiecte Strategice; start lucrări pe cel puțin două coridoare până la T4/2026. - Regulă de aur pentru investiții strategice
– Ce: clauză de stabilitate legislativă 10 ani pentru proiecte >500 mil. €, cu mecanism clar de arbitraj și despăgubire.
– Cine: Parlament + Justiție/Finanțe; obiectiv: 5 proiecte semnate până în 2027.
De ce merită efortul: IRR-ul statului e 40%
Argumentul care schimbă conversația: pentru investiții productive, statul își recuperează banii în 2,5 ani prin TVA, impozite și contribuții. Asta înseamnă un IRR apropiat de 40% – randament pe care niciun fond nu îl ignoră. Cu o condiție: să existe proiecte și să nu schimbăm regulile pe parcurs.
Coda: „Follow the money”
Încheierea a pus harta pe masă: unde sunt piețele cu bani, acolo trebuie să fim – Gulf & Africa în următorul deceniu. Nu doar cu delegații de curtoazie, ci cu produse, echipe de vânzări și acorduri comerciale susținute de stat.
În paralel, accesarea masivă a IFC/BERD pentru marile proiecte – autostrăzi, huburi logistice, infrastructură energetică – poate scoate România din „liga mică a proiectelor”.
Verdictul serii
România nu duce lipsă de resurse sau de inteligență antreprenorială. Lipsește execuția și încrederea reciprocă între stat și business. Când antreprenorii ies din „apolitic”, când statul își asumă predictibilitatea, iar sistemul fiscal colecționează corect, nu mai discutăm despre „țară mică”, ci despre o economie ofensivă care livrează: educație timpurie, industrie ușoară în orașele mici, produse proprii vândute global, autostrăzi care chiar leagă și energie tratată strategic.
Restul sunt scuze. Iar scuzele nu construiesc autostrăzi.
Evenimentul BLP Trends a fost organizat de Big Life Project și susținut de:
Simtel Group – companie românească de inginerie și tehnologie, lider în soluții de energie regenerabilă, telecom și automatizări industriale.
Infinity Capital Investments – vehicul de investiții axat pe dezvoltarea companiilor românești cu potențial ridicat, activ în energie, tehnologie și imobiliare.
Asociația Română pentru Energie Verde și Dezvoltare Durabilă (AREVDD) – organizație non-profit dedicată promovării sustenabilității și a proiectelor de energie verde în România.
G Energy Solutions (GES) – companie inovatoare în domeniul energiei regenerabile și al soluțiilor de eficiență energetică.
ANT Energy – dezvoltator și operator de proiecte de stocare și producție de energie regenerabilă, cu accent pe tranziția energetică a României.
We Love Cars – brand dedicat pasionaților de automobile, promotor al inovației în industria auto și al mobilității inteligente.
Digital Work Force – furnizor de soluții digitale și de automatizare a proceselor, cu expertiză în robotică software (RPA) și AI.
Limitless – companie orientată spre consultanță și dezvoltare de business, sprijinind antreprenorii și organizațiile în accelerarea creșterii și inovației.
Conacul Olarilor – proiect turistic și cultural din Baia de Fier, care reînvie arhitectura neoromânească și meșteșugurile tradiționale prin design simbolic, experiențe autentice și gastronomie locală.
Asociația Ades Pentru Dezvoltarea Economiei Sustenabile
Vizionați dezbaterea integrală
BLP Trends – „Idei curajoase pentru o Românie ofensivă” (Festival Big Life, Baia de Fier)
